În goana după bani care să ne cumpere timp, uităm de părinți…
Am plecat de acasă la 14 ani. Mi-am câștigat singur banii, am locuit singur, mi-am gătit singur, m-am îngrijit singur.
Dar ce au simțit părinții știindu-mă departe de ei?
Ce emoții îi încearcă pe părinți atunci cand copiii lor cresc?
Ce emoții îi încearcă pe părinți atunci când copiii lor pleacă de acasă și lasă un gol printre zidurile casei?
Ce emoții îi încearcă pe părinți atunci când nu îi sunăm și nu îi vizităm?
Nu sunt un copil model. Nu îi sun foarte des. Nu îi vizitez foarte des.
Dar periodic conștientizez că nu fac suficient din rolul de copil, iar ei mereu mă înțeleg.
În goana după pasiunile mele, după visurile mele, las în plan secund o relație după care știu că voi tânji în viitor.
Bunicul meu care astăzi nu mai este, atunci când avea peste 85 de ani, mi-a spus așa: “A trecut prea repede!”… și se referea la viață.
Atunci când viața mă ia pe sus și uit, urmăresc acest video.
Merită să facem toate aceste eforturi?
Spor la investiții!
Si eu as fi facut la fel.daca traiam timpurile voastre in copilaria mea
Si eu as fi facut la fel daca traiam timpurile voastre in adolescent mea
Super tare Alex, la-am văzut mai demt dar merita reamintit ca trăim nu doar pentru noi. Cind sintem copii vrem mai repede sa devenim maturi, iar apoi vrem sa ne realizam, iar apoi vrem sa profitam și în goana asta uitam adesea de cele mai importante lucruri precum timpul petrecut cu părinții și cei dragi. Apoi regretam dar citeodata e prea tirziu…
Mulțumesc pentru acest articol!