La 82 de ani, Larry Ellison, cofondatorul Oracle, ar avea toate motivele să stea liniștit. Pe 9 septembrie 2026, Bloomberg îi estima averea la circa 217 miliarde de dolari. Era cu aproximativ 12% sub nivelul de la începutul anului, dar tot suficient cât să nu-ți mai fie teamă de nicio factură. Și totuși, în loc să se retragă, Ellison și-a dublat miza. Din nou.
Ce fel de om face asta? Hai să luăm povestea de la capăt, pentru că răspunsul nu e în Silicon Valley. E într-un cartier modest din Chicago, cu mult înainte de Oracle.
Larry Ellison, copilul căruia i s-a spus că nu va ajunge nimic
Larry a aflat la doisprezece ani că e adoptat. Mama lui biologică era, de fapt, nepoata femeii care îl crescuse. Iar tatăl adoptiv nu se număra printre oamenii care menajează: îi repeta că n-o să ajungă niciodată nimic.
Unii copii se frâng la o asemenea frază. Alții o transformă în combustibil. Larry a făcut din ea o misiune: să demonstreze exact contrariul.
Un episod din cercetași spune aproape tot. Și-a propus să ia insigna de merit pentru proiectarea și managementul fermelor. Problema? Era un copil de oraș care nu călcase niciodată pe o fermă. N-a renunțat: a studiat subiectul obsesiv, a desenat planuri de o precizie surprinzătoare și a primit insigna.
Modelul s-a repetat apoi toată viața. Alege ceva ce pare imposibil, intră în el pe cont propriu, învață repede și arată celor care se îndoiau că s-au înșelat. Nu e cel mai comod mod de a trăi, dar îți dai seama ce poate produce.
Când mama lui adoptivă a murit, Larry era student la Universitatea din Illinois. A lăsat facultatea, și-a încărcat lucrurile într-o mașină și a pornit spre California. Pentru un tânăr fără diplomă și fără nimic de pierdut, era o foaie albă.
Ellison e asociat de ani de zile cu o frază pe care legenda o pune pe seama lui Genghis Khan, deși nimeni nu a găsit vreodată o sursă care s-o confirme: nu e destul ca eu să reușesc, ceilalți trebuie să eșueze. Sună brutal. Ca să vezi cum a pus-o în practică un copil adoptat din Chicago, trebuie să-l urmărim în California, unde a găsit exact ce căuta: o piață nouă și o grămadă de rivali de învins.
Rețeta Oracle: vinde ce au inventat alții și găsește-ți un dușman
Ajuns în California, la sfârșitul anilor ‘70, Ellison a lucrat ca programator. Printre proiecte, unul pentru CIA purta numele de cod „Oracle”. Numele a rămas, iar în 1977 a devenit numele companiei pe care a pus-o pe picioare împreună cu doi parteneri.
Aici vine partea pe care puțini o spun cum trebuie: Ellison nu a inventat baza de date relațională. Ideea a ieșit din cercetările de la IBM, o companie care ezita să-și strice propriile produse cu ceva nou. Ellison a văzut altceva: o teorie academică nu valorează nimic până nu devine un produs pe care îl poate cumpăra o firmă obișnuită. Oracle a fost printre primele companii care a pus pe piață o bază de date relațională comercială, iar companiile aveau exact nevoie de ea: date tot mai multe și nicio metodă fiabilă de a le păstra și de a le găsi.
Încă de la început, Ellison a crezut că o companie crește mai repede dacă are un dușman clar. L-a găsit în Bill Gates. În 1986, Oracle și Microsoft au intrat la bursă la o zi distanță una de alta, o coincidență care a alimentat rivalitatea. Mai târziu, în timpul procesului antitrust al Microsoft, Oracle a angajat investigatori care au încercat să scotocească prin gunoaiele unor grupuri ce susțineau poziția Microsoft. Prinși de presă, Ellison nu și-a cerut scuze. A numit-o „serviciu public”.
Mi se pare fascinant cum îți poate fi amândouă: temeiul succesului și motivul prăbușirii. În 1990, Oracle a recunoscut că își corectase veniturile. Problema era una pe care o înțelege orice antreprenor: contractele semnate erau trecute în cifre ca venituri înainte ca produsul să fie livrat. Piața a reacționat brutal, iar compania a ajuns la un pas de faliment. În anii următori, regulile contabile din industria software au fost strânse.
Ellison a scăpat. A schimbat conducerea, a reorganizat compania și a mers mai departe, mai hotărât ca niciodată. Lecția pe care a învățat-o din 1990 nu pare să fi fost „fii prudent”. A fost mai degrabă: miza se poate dubla, iar un dușman bun te ține treaz. Cât de bun e un dușman, o să vezi imediat.
Războaiele: cum își cumpără Ellison rivalii
Rivalitatea cu Gates era una publică și zgomotoasă. Cele mai serioase bătălii ale lui Ellison s-au purtat însă mai aproape de casă, cu oameni care au trecut pe la Oracle și au plecat să concureze cu el.
Cel mai cunoscut e Tom Siebel. Fost angajat al Oracle, a fondat Siebel Systems și a ajuns lider pe piața software-ului pentru gestionarea relației cu clienții (CRM, adică programul în care firmele țin evidența cui au vândut, ce și când). Ellison nu a uitat și nu a iertat. Doar că a avut răbdare.
Mai întâi a venit PeopleSoft, pionier al software-ului de resurse umane și financiar. În iunie 2003, Oracle a lansat o ofertă ostilă, adică fără acordul conducerii companiei-țintă. Au urmat aproape un an și jumătate de bătălii în instanță, inclusiv o contestație la Departamentul de Justiție al SUA, pe motiv de concurență. Pe 7 ianuarie 2005, tranzacția de circa 10,3 miliarde de dolari s-a încheiat.
Ellison spusese în timpul bătăliei că va scoate din companie toată echipa de conducere a PeopleSoft. Câteva zile mai târziu, Oracle a anunțat reduceri de personal care aveau să afecteze mii de oameni, la nivelul grupului combinat. Compania a spus că păstrează peste 90% dintre specialiștii de dezvoltare și suport, dar pentru mulți angajați a fost o perioadă grea, și merită spus asta fără ironie.
Siebel a venit la rând. În septembrie 2005, Oracle a anunțat că îl cumpără, iar în ianuarie 2006 tranzacția s-a finalizat. Ellison a spus atunci că Oracle devine „liderul incontestabil” în CRM. Conform stilului lui, nu a fost deloc modest.
Mi se pare însă că partea cea mai amuzantă vine după. Dave Duffield, fondatorul PeopleSoft, a pornit imediat o nouă companie, Workday, și a intrat din nou pe aceeași piață. Practic, Ellison tocmai îl cumpărase, iar Duffield se întorcea să-i facă concurență. Un rival învins care revine în ring: pare pariul preferat al lui Ellison. De fapt, e exact dușmanul de care are nevoie ca să nu se plictisească.
Și cum a mers cu fiecare achiziție în parte, a început să-și facă o idee mai mare: dacă poți cumpăra concurența, poate poți cumpăra viitorul însuși.
Pariul pe inteligența artificială și factura lui
În 2014, Ellison a predat funcția de CEO și a rămas președinte executiv și director tehnologic. Arăta ca începutul unei pensionări elegante. Nu a fost.
Se uita deja la următorul câmp de luptă, iar acela nu era inteligența artificială în sine, ci ce stă sub ea: centrele de date și puterea de calcul în cloud, adică închiriată prin internet, nu ținută într-un server din birou. Logica lui e aceeași ca la baza de date: fă-te infrastructura de care nu se mai poate lipsi nimeni.
Pe 21 ianuarie 2025, Ellison a apărut la Casa Albă lângă președintele Trump, la anunțul Proiectului Stargate, o inițiativă de până la 500 de miliarde de dolari pentru infrastructură de AI. Câteva luni mai târziu, în septembrie, Oracle a raportat că are contracte viitoare de 455 de miliarde de dolari, adică venituri deja promise, dar încă neîncasate. Acțiunea a sărit cu circa 36% într-o singură zi, iar Ellison a ajuns, pentru câteva ore, mai bogat decât Elon Musk, cu o avere estimată de Bloomberg la 393 de miliarde de dolari. Presa a raportat în aceeași perioadă și un contract între Oracle și OpenAI, de circa 300 de miliarde de dolari pe cinci ani, cu start în 2027.
Aici intru cu partea care nu apare în poveștile de succes.
Împarte 300 de miliarde la cinci ani și iese un angajament de aproximativ 60 de miliarde pe an. Veniturile OpenAI pentru 2025 erau estimate de presă la circa 12,7 miliarde. Dacă ai citit editorialul meu din iulie, „Matematica AI-ului. Costuri de 500 MILIARDE și încasări de 12 MILIARDE. Cât vom plăti pentru abonamente?!”, recunoști genul acesta de decalaj între ce se cheltuie și ce se încasează. Întrebarea pusă atunci a fost simplă: de unde vin banii?
Piața a început să și-o pună și ea. Până pe 2 aprilie 2026, acțiunea Oracle ajunsese la 146,38 dolari, cu aproape 58% sub vârful din septembrie. Averea lui Ellison a coborât de la 388 de miliarde la 195 de miliarde de dolari în circa șase luni, după Bloomberg.
Cifrele companiei arată de ce. În anul fiscal 2026, încheiat în mai, Oracle a avut venituri record de 67,4 miliarde de dolari, în creștere cu 17%. Fluxul de numerar liber, adică banii care rămân după ce plătești investițiile, a fost însă negativ, de 23,7 miliarde. Pentru a finanța construcția, compania a strâns 43 de miliarde de dolari din datorii și 5 miliarde din capital, și mai plănuiește aproximativ 40 de miliarde în anul fiscal următor.
E și o lecție de risc de concentrare. Ellison deține circa 40% din Oracle, iar potrivit Bloomberg, bazat pe documentele companiei, a pus gaj aproximativ o treime din acțiuni pentru datorii personale. O avere legată de o singură acțiune urcă ca racheta, dar coboară la fel de repede. Pe 9 septembrie 2026, era de 217 miliarde de dolari, tot cu 12% sub începutul anului.
Răspunsul, probabil, nu îl vom afla până când contractul cu OpenAI nu intră efectiv în vigoare. Între timp, Ellison nu și-a limitat pariurile la servere. Ce alte mize a mai pus pe masă, de la Hollywood la TikTok?
Tentaculele și întrebarea pe care nu i-a pus-o nimeni
Dacă ai ținut până aici, ai văzut că Ellison nu pune mizele într-un singur loc. Hai să le luăm pe rând, în ordinea în care au apărut.
În aprilie 2022, Elon Musk a încercat să strângă bani pentru preluarea Twitter și i-a scris lui Ellison. Din mesajele ajunse mai târziu în instanță reiese că Ellison a răspuns cam așa: un miliard, sau cât recomanzi tu. Musk a sugerat două, iar Ellison a rămas la un miliard. Un miliard de dolari decis printr-un schimb de mesaje: despre asta vorbim când spunem „concentrare de capital”.
În 2023, a anunțat construcția campusului Ellison Institute of Technology la Oxford. Institutul se ocupă de sănătate, alimentație, energie curată și politici publice. Suma investită depășește un miliard de lire.
În septembrie 2024, la o întâlnire cu analiștii, Ellison a descris un viitor în care camerele, camerele de corp ale polițiștilor și AI-ul ar monitoriza totul în permanent. Polițiștii, dar și cetățenii s-ar purta „ireproșabil” dacă tot ce se întâmplă ar fi înregistrat și raportat constant. Eu nu mă amuz la partea asta. Poate că ideea te liniștește sau poate te neliniștește, dar merită să știi că cel care o spune vinde exact infrastructura necesară.
Apoi a venit rândul Hollywoodului. Fiul lui, David Ellison, conduce Skydance, iar în decembrie 2025 Larry a garantat personal 40,4 miliarde de dolari din finanțarea ofertei pentru Warner Bros. Discovery. Pe 6 octombrie 2026, tranzacția de circa 110 miliarde s-a încheiat.
Compania nouă se numește Skydance, iar un grup de state americane contestase tranzacția în instanță înainte de a ajunge la o înțelegere. În ianuarie 2026, în cealaltă parte a lumii digitale, a fost finalizat consorțiul pentru TikTok în SUA: Oracle are 15%, la fel ca Silver Lake și MGX, iar compania găzduiește datele utilizatorilor americani.
Să nu exagerăm cu imaginea caracatiței din caricaturile de acum un secol și jumătate despre „baronii hoți”. Tentaculele nu sunt toate ale Oracle: unele aparțin familiei, altele sunt participații minoritare. Dar imaginea e rezonabilă într-un singur sens: ce ține de date, de cloud, de divertisment și de informație se concentrează în tot mai puține mâini. Teza din editorialul meu despre geniul de 24 de ani, că în AI câștigă cine ține infrastructura fizică, Ellison o aplică de peste patruzeci de ani, doar că mai bogat.
Așa ajungem la avertismentul care îl urmărește: „Nu paria niciodată împotriva lui Larry Ellison”. Istoria i-a dat dreptate în 1990, în 2005 și chiar în septembrie 2025. Însă ce se întâmplă când miza ajunge la 300 de miliarde de dolari, iar contractul intră în vigoare abia din 2027?
Doar timpul va arăta cine câștigă acest pariu. Însă întrebarea cu adevărat importantă nu este despre Ellison, ci despre noi: ce limite suntem dispuși să impunem unei asemenea concentrări de putere? Răspunsul ne aparține direct, nouă, celor care le folosim platformele, le urmărim producțiile și le plătim abonamentele.
Tu cum vezi lucrurile: e un exemplu de geniu antreprenorial, un avertisment sau amândouă? Scrie-mi în comentarii.
Dacă ți-a plăcut povestea, ia și instrumentele
Workshop-ul gratuit. Povestea lui Ellison e și o lecție despre riscul de concentrare: o avere legată de o singură acțiune urcă repede și coboară la fel de repede. Dacă vrei să înveți să-ți construiești portofoliul fără să pui totul pe o singură carte, am pregătit un workshop gratuit de educație în investiții. E făcut pas cu pas, pe înțelesul oricui, chiar dacă pornești de la zero.
Pastila Financiară. Dacă vrei să înțelegi ce se mișcă în piețe, săptămână de săptămână, fără jargon și fără prea multă hârtie, citește Pastila Financiară. Dacă preferi să asculți, există și varianta audio, cu analiza știrilor financiare pe înțelesul tuturor.
Un ultim lucru, spus pe bune
Acest editorial e informare și opinie, nu recomandare de investiții. Nu te îndeamnă să cumperi sau să vinzi acțiuni Oracle ori ale altei companii. Cifrele de avere și cotațiile se schimbă zilnic și sunt cele de la datele menționate în text. Orice investiție implică risc, inclusiv pierderea capitalului, iar decizia îți aparține. Când miza contează, merită să vorbești cu un consultant autorizat. Ellison a putut vedea cum îi dispar de pe hârtie peste 190 de miliarde de dolari și tot a rămas cu 217. Tu, probabil, nu ți-ai permite la fel.
