Blog

Primul buget de venituri și cheltuieli – 3MPV

Persoanele aflate în haos financiar nu vor putea ieși din această situație decât după realizarea fondului de urgență. 

Managementul defectuos al banilor alimentează un cerc vicios. Primesc salariul. Plătesc chiria/rată pentru apartament. Plătesc alte credite de nevoi personale. Plătesc mâncare, transport, utilități. Plătesc vicii, dacă am. O iau de la capăt. Primesc salariul. Plătesc chiria/rată pentru apartament. Etc. 

Acest cerc vicios poate fi rupt. 

Cum? 

1. Creează un buget de venituri și cheltuieli. Este sfânt. Este cheia. 

Folosește Excelul. 

Înarmează-te cu răbdare. 

În momentul în care creezi primul buget de venituri și cheltuieli, împarte-l din start după regula 50/30/20. 

50% din venituri trebuie să se încadreze în cheltuielile operaționale sau cheltuieli pentru a putea trăi. 

30% din venituri trebuie să se ducă pe dorințe. 

20% din venituri trebuie economisite. 

Împarte bugetul pe aceste procente, încearcă să îl faci cu niște culori diferite pentru fiecare zonă.

2. Zi de zi, ia-ți din timpul tău și completează EXCELUL. Introdu în el fiecare plată pe care o faci. Încadrează plata pe categoria aferentă. 

Rată bancară – în rubrica de 50%. 

Restaurant – în rubrica de 30%.

Legume – în rubrica de 50%.

Cinematograf – în rubrica de 30%. 

3. La finalul primei luni facem o analiză. Mă încadrez în aceste procente? Reușesc să economisesc 20% din venituri? Consum mai mult de 30% din venituri pe dorințe? Stilul meu de viață îmi consumă mai mult de 50% din venituri pe cheltuieli de trai? 

La finalul primei luni vei observa primele “găuri negre” ale managementului veniturilor personale. 

Cu cât vei completa acest buget o perioadă mai îndelungată de timp, cu atât vei reuși să optimizezi mai bine consumul, managementul, economisirea. 

De ce îți recomand să folosești Excelul? 

Îți oferă contextul inevitabil de conștientizare și progres. 

Aplicațiile mobile existente au dezavantajul că fac toată muncă în locul tău. 

Excelul în schimb necesită timpul tău. Trebuie să deschizi laptopul, să deschizi Excelul, să îți iei extrasele de cont sau bonurile fiscale, să introduci fiecare sumă în rubrica corectă, iar apoi să analizezi progresul.

Pe curând!

IRCC, ROBOR, FED, inflație – 3MPV

Lecție de macroeconomie. 

Dobânzile cresc într-un ritm alert. Ratele la credite cresc într-un ritm alert. Veniturile nu cresc în același ritm. Simțim direct în buzunar inflației, creșterea ratelor, veniturile cu creșteri lente. 

La cum arată acum economia, prin creșterea dobânzilor la credite, scăderea cererii în imobiliare, scăderea consumului prin redirecționarea fondurilor, posibil să cunoaștem curând o recesiune. 

Cum am ajuns aici? 

Există 2 motoare pentru creștere economică. 

Consum. 

Investiții. 

Pentru a fi ușor de înțeles cum ajungem la creștere economică, recapitulăm anul 2008, criza economică. 

E clar că ajungem într-o criză prin scăderea drastică a consumului. 

Bun. 

Scade consumul. Dacă scade consumul, cum repornim motorul creșterii economice? 

Prin creditare. Cum facem creditele accesibile? 

Prin dobanzi mici. Practic, in acest punct, banca centrala intinde momeala. 

Cei care vor să cumpere, să o facă cu bani ieftini. Să scoată banii din bănci, iar prin credite cu dobânzi mici să îi introducă în economia reală. Electrocasnice, mașini, apartamente, telefoane, vacante. Whatever! Important să scoată bani din bănci și să îi folosească. 

Cu cât viteza de rotație a banilor în economie crește, cu atât vom avea creștere economică. 

Bineînțeles, odată pornit motorul consumului, e nevoie ca și statul să vină în ajutorul economiei prin investiții, facilitarea lor sau atragerea în economie a investitorilor străini. 

Pandemia a dat peste cap totul. 

Am fost în punctul în care a scăzut brusc consumul, banii nu au mai circulat, iar dobânzile erau chiar negative în unele state. Imediat după ridicarea restricțiilor, consumul a început să duduie. Toți am vrut să cheltuim bani. 

Creditele cu dobânzi mici, consum exagerat, colac peste pupăză, războiul din Ucraina a dat peste cap piața energiei, iar de aici știm cu toții povestea cu inflația peste 10%. 

Pentru a domolii creșterea prețurilor, pentru a aduce inflația cu picioarele pe pământ nu există altă metodă decât să descurajezi consumul.  

Prima frână de mână pe care o faci este să crești dobânzile. 

Dobânzile cresc, cresc ratele, se schimbă comportamentul de achiziție a populației, vor fi mai atenți la cât consumă, se vor gândi și la zile negre. 

Prin descurajarea cererii, oferta rămânând constantă, încep să scadă prețurile. Scăzând prețurile, unele afaceri care vor fi nevoite să vândă sub prețul de producție vor da faliment. 

Existând falimente, va crește somajul, vor scădea salariile (va urma perioada de putere a antreprenorilor, acum este perioada de putere a angajaților), va scădea consumul, criza. 

Cum ieșim din criză? 

Scăzând dobânzile, impresionand consumul…și ciclul se reia. 

Pe curând!

1400 euro, 2006, Haos Financiar.

Studiile arată că aproximativ 69% din populatia globului se află în haos financiar. 

Ce înseamnă asta? 

Aproximativ 69% dintre noi sunt incapabili să își managerieze corect veniturile. Nu înseamnă că sunt săraci. Înseamnă că veniturile pe care le au (salarii, pensii, dividende, drepturi de autor, etc.) se duc în toate părțile, mai puțin unde trebuie. 

Cum arată avatarul omului în haos financiar? 

• Are o singură sursă de venit, fie că vorbim despre salariu, fie că vorbim despre antreprenori, fie că vorbim despre pensionari. 
• NU are un buget personal de venituri și cheltuieli. 
• NU se educă informal, adică după finalizarea studiilor obligatorii sau superioare nu a mai citit sau participat la cursuri.
• Este nemulțumit de valoarea veniturilor avute. 
• Este nemulțumit de numărul zilelor de concediu luate într-un an.
• Este nemulțumit de cei care ne conduc 

Puțin mai contează de ce am ajuns în această situație. 

Important este ce este dispus să facă un om în această situație. Există un preț pentru asta. 

La vârsta de 14 ani am semnat primul contract de fotbalist profesionist. 50$ pe lună. Vorbim despre anul 2004. Nu îmi aduc aminte ce am făcut cu banii câștigați la momentul respectiv. Jucam la Industria Sarmei Campia Turzii, echipa decentă de liga a 2-a. 

La 15 ani am fost convocat la echipa națională de fotbal, iar timp de un an am locuit în București. Primeam în continuare salariul de la Câmpia Turzii. 

La 16 ani, odată cu intrarea României în UE, am fost printre primii jucători români transferați în Europa ca și jucător comunitar. Așa am ajuns în Cadiz. 

Primul salariu: 1400 euro. Aveam 16 ani, anul 2006, 1400 euro. 

Timp de un an de zile am câștigat 16800 euro. Ce am făcut cu banii? De toate, dar nu m-am ales cu nimic. 

Aveam cele mai noi modele de ghete, haine, dar nimic constructiv. Aveam impresia ca sa va fi mereu. 

După un an de zile clubul a decis să renunțe la mine. M-am întors la Câmpia Turzii. 50$. 

Cum ieși din haos financiar? 

Preia controlul banilor. 

Cu siguranță știi când urmează să îi primești. 

Economiseste în fiecare lună minim 20% din venituri. 

Formează-ti un fond de urgență. Cât mai mare. Du-l până unde te simți confortabil. 

AI nevoie de ajutor? 

Foloseste EXCEL. Vrei Ceva mai modern? 

CashControl, Money Manager, Money Tracker. 

Trebuie să recunosc că pentru mine a funcționat cel mai bine Excelul. Old school. A fost singura metodă prin care am simțit că sunt implicat în proces, că sunt atent la ce se întâmplă, că îmi învăț lecțiile.

Pe curând!

Context, Inputs, Proces, Outputs. Tradus? 

Într-o țară în care antreprenorii se plâng că găsesc din ce în ce mai greu oameni competenți în departamente cheie, iar tinerii de astăzi sunt produsul sistemului educațional oferit de stat, premiza de la care plecăm este aceea că educația oferită de stat este lentă și neadaptată timpurilor noastre. 

Mă pasionează educația și progresul adus de educație. 

Am studiat îndeaproape sistemul educational finlandez, unul dintre cele mai performante sisteme și am tras câteva concluzii. 

Ce înseamnă educația de fapt? 

Conform DEX “EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis.”

Traducem. 

Educația are un scop, scopul de a transmite experiențe cu scopul de a integra tânărul, viitorul adult în societate. 

Actul educațional înseamnă să transmiți, dar mai important să urmărești ca ceea ce transmiți să găsească relevantă în societate. 

Dacă societatea s-a schimbat, iar tu transmiți ceea ce transmiteai și acum 30 de ani, înseamnă că educi? 

Dacă astăzi România arată diferit față de acum 30 de ani, dacă în societate se cer anumite abilități, iar în școală nimeni nu îmi transmite aceste experiențe, înseamnă că școala mă educă? 

Educația trebuie să fie adaptată elevului. CONTEXT. 

Fiecare elev este unic, provine din medii diferite, cu sau fără acces la internet, cu sau fără părinți, cu sau fără mofturi, cu sau fără, cu sau fără cărți citite, cu sau fără cadouri de la Moș Crăciun, cu sau fără masă caldă la prânz. 

Educația înseamnă să înțelegi subiectul. Dacă vrei să educi cu adevărat, înțelege subiectul. Înțelege din ce experiențe este format elevul din fața ta. Înțelege cât de repede poate învăța. Înțelege cât de ușor poate pune în practică. 

Educația trebuie să transmită informații relevante. INPUTS.

Dacă educația are ca scop să formeze tinerii pentru adaptarea lor în societatea de mâine înseamnă că într-o societate dinamică și educația trebuie să fie la fel. Acum 30 de ani nu aveam Facebook, Instagram, Youtube, AI (inteligență artificială), telefoane cu touchscreen, internet, laptopuri, vacanțe cu avionul, salarii medii de 4000 lei net, ADS, etc. 

Dacă astăzi le avem, trebuie ca și educația să se adapteze. Altfel, experiențele predate în școli nu vor fi relevante în societatea de astăzi. 

Educația trebuie să aibă un mod de transmitere a experiențelor. PROCES. 

La vremuri noi, metode noi. 

Vrei să atragi atenția tinerilor, folosește-te de metode noi, adaptate vremurilor noastre. Metoda de învățare prin dictare, scriere, memorare e clar invechita. La un click distanță ai acces la orice informație pe internet. Trebuie doar să știi să faci diferența dintre informație de calitate și informație proastă, iar mai apoi să o aplici. 

În proces, metoda de predare trebuie adaptată vremurilor. Trebuie ca subiectul să fie implicat în actul educațional și nu plictisit. 

Educația trebuie să aibă o verificare a abilităților dezvoltate. OUTPUTS. 

Educația nu trebuie să verifice abilitatea de a memora. E învechită. Educația trebuie să îmi dea acele skilluri pe care le voi folosi în viața de zi cu zi. Educația trebuie să mă pregătească pentru viață. Dacă în urma educației nu am dezvoltat abilitatea de a mânca ce trebuie, când trebuie, de a manageria timpul pe care îl am dispoziție corect, de a înțelege măcar ce mă pasionează în viața asta, atunci educația nu își atinge scopul.

Pe curând!

 3MPV (3 Minute Pentru Viitor)

Pisa, Finlanda și… 14.858$ 

Testele Pisa realizate în anul 2018 au arătat un grad îngrijorător de analfabetism funcțional. La ultima testare, 41% dintre elevi erau analfabeți funcționali. 

Ce înseamnă asta? 

Știu să citească, dar nu înțeleg mesajul. 

Ce înseamnă asta? 

Ca viitori, adulți nu-si vor înțelege contractele de muncă, responsabilitățile din fișa postului, mesajele existente pe Facebook, Instagram, solicitările venite din partea colegilor sau, chiar mai rău, mesajele scrise de viitorii lor copii. 

Aminteam în newsletter-ul precedent despre Finlanda. Despre reforma sistemului educațional. 

De ce se dovedește că educația de calitate este cea mai sigură cale către un adult fericit? 

Reforma sistemului educational finlandez a început în anii 1970. După un audit la nivelul sistemului educațional existent la vremea respectivă, au decis să schimbe radical structura și modul în care fac educația. 

Au schimbat paradigma. Au adresat următoarea întrebare: “Ce abilități va trebui să aibă tânărul de astăzi pentru a fi integrat în societate și performant peste 10 ani?”

Concret, ce a însemnat transformarea? 

1. Profesorii își formulează sistemele de notare pentru fiecare student în loc să existe examene și teste standardizate. 
2. Singurul examen obligatoriu care se dă la nivel național este la varsta de 16 ani. 
3. Profesorii predau maxim 4 ore pe zi, având câte 2 ore pe săptămână pentru dezvoltare profesională. 
4. Sistemul educațional este 100% finanțat de stat. 
5. Numai top 10% dintre elevi pot deveni viitori profesori. 
6. Profesorii trebuie să dețină Master Degree. 
7. Salariu minim pentru un profesor este de 29.000 $. 
8. Elevii petrec maxim 20 de ore pe săptămână în școală. 
9. Fiecare elev poate să vorbească 2-3 limbi străine. 
10. Nu există competiție între școli. 
11. Studenții studiază activități diverse, de la gătit și industrie, până la muzica și poezie. 
12. Pentru fiecare 45 de minute petrecute în școală, fiecare elev este recompensat cu 15 minute de joacă sau relaxare.
13. Există clase pentru a dezvolta abilități pentru a cultiva hobby-uri și interese diverse. 
14. Nu există competiție între elevi, se încurajează colaborarea, comunicarea, munca pe echipe. 
15. Toți elevii primesc o masă gratuită.

Cum traducem un sistem educațional de calitate? Cel mai simplu instrument este GDP per Capita. 

România – 14858$ în anul 2021. 

Finlanda – 53654$ în anul 2021. 

Educație de calitate -> adulți cu abilități -> productivitate în economie. 

Ce e de făcut? 

Creează-ți contexte inevitabile de progres. 

Cum am avut parte de cea mai accelerată dezvoltare? 

1. Am înțeles că pentru o creștere e nevoie de setat obiective îndrăznețe. Fac asta trimestrial. 
2. Am înțeles că pentru atingerea obiectivelor trebuie să fac ceva ce nu am mai făcut. Ceea ce sunt astăzi, sunt pentru ceea ce am făcut până acum. Vreau ceva nou? Trebuie să fac ceva ce nu am mai făcut. 
3. Pentru a mă asigura că viața de zi de zi, vechile obiceiuri nu vor reveni la viața, trebuie să îmi creez contextul inevitabil de creștere, iar pentru asta, în fiecare zi, există Promisiunea zilei. În acest moment spun un lucru la care voi lucra în acea zi vis a vis de obiectivul de creștere. 
4. Mă aștept la disconfort. Ceva nou înseamnă durere. Am înțeles că pentru a crește trebuie să suport durerea. Durerea schimbării. Dacă îți este frică de durere și nu o poți gestiona, progresul va fi imposibil. 
5. La final de trimestru mă bucur de progres. Orice pas mic în față e un pas mare pentru dezvoltarea mea.

Pe mâine!