Blog

Există un nume mai potrivit pentru o bancă care și-a asumat atât de mult risc precum „Silicon Valley Bank”? Acum a eșuat, dar în loc să-i doboare pe cei responsabili, guvernul federal a intervenit pentru a-și salva deponenții neasigurați în mod explicit. Fed a promis că „nicio pierdere nu va fi suportată de către contribuabil”, dar are o definiție amuzantă a contribuabilului, care exclude băncile prudente rămase care acum au perceput o „evaluare” sporită de către guvern – asta cu siguranță nu este o taxă.

Guvernul federal este într-adevăr parțial responsabil pentru acest lucru, jucându-și rolul tipic atât de incendiar, cât și de pompier, dar nu din cauza unui eșec al reglementării. Câte instituții sunt mai reglementate decât o bancă din California? (sau mai degrabă, mai reglementate decât asociațiile de economii și împrumuturi care au eșuat cu miile?)

Autoritățile de reglementare nu au perspicacitatea sau stimulentele de a preveni astfel de lucruri, dar, din păcate, au puterea de a înrăutăți lucrurile.

Da, avem și mai mult hazard moral acumulat pe măsură ce „privatizăm câștigurile și socializăm pierderile” în mod constant prin salvarea celor mai mari asumatori de riscuri. Dar avem și Rezerva Federală care menține în creștere ratele dobânzilor ani de zile pentru a stimula economia și a facilita împrumuturile guvernului. Cu ratele dobânzilor în creștere spre realitatea pieței, acum bilanţurile băncilor nu arată atât de bine. Și Silicon Valley Bank și-au asumat un risc mult prea mare, presupunând că ratele dobânzilor scăzute erau pentru totdeauna și nereușind să protejeze o schimbare. O soluție generală este de a scoate Fed să stabilească ratele dobânzilor și de a lăsa bancherii să-și dea seama singuri, dar vor exista întotdeauna investitori privați care își asumă riscuri în exces.

Biblia politicii monetare – Lombard Street a lui Walter Bagehot – spune că cel mai bine ar fi să nu ai deloc o bancă centrală, dar, dacă ai un creditor de ultimă instanță – și acesta este cel mai faimos sfat al său – împrumuți liber la un rata ridicată a dobânzii împotriva titlurilor de valoare bune. Ceea ce este exact ceea ce v-ați aștepta să facă un creditor privat cu un capital suficient (într-adevăr, în Regatul Unit la acea vreme, banca centrală era privată). Băncile nelichide primesc bani. Băncile în insolvență nu. Silicon Valley Bank a încercat să obțină sprijin privat și toți cei care au banii lor pe linie au considerat că este prea riscant. Deci, contribuabilul – scuze, plătitorul de evaluare – moștenește cele mai mari probleme din sistem.

Dar cum rămâne cu cei care își asumă riscuri? Directorii Băncii Silicon Valley au condus succesul până la capăt și chiar au vândut milioane de dolari de acțiuni chiar înainte de administrare judiciară. Acum, guvernul promite că directorii și proprietarii vor superi consecințele, dar ei pot să-și păstreze toate câștigurile vechi. O reglementare istorică clasică, care este cea mai mare inducere la prudență pe care banca a văzut-o vreodată, este aceea de a avea răspundere personală pentru directori și proprietari în cazul în care banca lor eșuează – lăsați creditorii să meargă după cei care au fost responsabili.

Mai vorbim de oameni de afaceri sofisticați care își pun banii într-o bancă în insolvență, parțial pentru că au obținut un randament suplimentar sau alte beneficii marginale. Pe măsură ce lumea tehnologiei se plânge că află câți oameni „sunt împotriva tehnologiei” ar trebui să își dea seama că unii dintre noi, în schimb, susțin responsabilitatea. Ne bazăm pe deponenții neasigurați pentru a-i menține pe bancherii onești. Dar se pare că nu mai mult.

Este o minciună că banii pot fi în două locuri simultan (disponibili gratuit pentru voi în contul vostru de ȘI împrumutați de bancă).

În acest caz ar trebui să aveți două opțiuni: fie aveți acces total la numerar în orice moment (dar probabil trebuie să plătiți pentru o astfel de siguranță, așa cum ați face dacă ați depozita bani într-o cutie de valori) SAU puteți cumpăra obligațiuni (de unde obțineți dobândă, dar nu aveți acces la bani cînd aveți nevoie).

Desigur, un sistem bancar liber a dovedit că se poate auto-polița chiar și fără cerințe de rezervă – investitorii privați au apoi motiv personal pentru a invoca iresponsabilitatea semenilor lor. Între timp, cel mai probabil vom suferi capriciile unui sistem care atât susține guvernul, cât și fură capitalismului de cele mai puternice stimulente – pentru ca oricine să culeagă roadele și să sufere consecințele propriilor acțiuni.

Acestea sunt câteva dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Silicon Valley Bank în prezent, voi cum credeți că intenționează să le gestioneze în viitor?

Zilele trecute, m-am surprins gândind o afirmație despre economie ce s-a dovedit a fi neadevărată. În calitate de consumator de cafea și client Starbucks, primesc ocazional scurte sondaje de la ei în care îmi cer să evaluez diferite aspecte ale vizitei mele recente și, uneori, completez sondajele pentru a recunoaște munca grea a angajaților lor. Cu toate acestea, ultima dată când am făcut acest lucru, aproape că am oferit un răspuns fals.

Sondajul Starbucks mi-a cerut să-mi evaluez vizita în funcție de diverse criterii, cum ar fi dacă băutura mea are un gust grozav și dacă angajații au făcut eforturi pentru a oferi servicii personalizate. Am acordat note maxime pentru toate aspectele serviciilor. Dar o altă întrebare era dacă băutura mea merită cât am plătit pentru ea. Ei bine, m-am gândit, pe cât de mult îmi plac călătoriile mele frecvente la Starbucks, prețurile lor sunt ridicole 15.90RON pentru un Americano? Pot să îmi fac o cafea delicioasă acasă pentru mai puțin de 1-2RON pentru o ceașcă. Am dat click pentru scurt timp pe un rating foarte mediocru pentru valoare, dar apoi mi-am dat seama rapid: mă mințeam singur.

Merită banii?

Ce înseamnă că băutura mea Starbucks merită banii pe care i-am plătit pentru ea? Literal, înseamnă că prețuiesc băutura Starbucks cel puțin la fel de mult sau mai mult decât banii. Clar că da, pentru că schimb banii pentru băutură zi după zi. Dacă nu ar merita banii pentru mine, nu aș face asta. Deși mi-aș putea spune că băutura este prea scumpă, comportamentul meu este o dovadă fermă a contrariului. Poate că nu numai băutura merită banii; poate este și comoditatea, forța de muncă economisită, viteza de colectare sau poate este doar valoarea pe care o acord unei scurte pauze în mijlocul unei zile de lucru. Dar dintre toate criticile pe care le-aș putea adresa cu sinceritate Starbucks, eșecul în a-mi oferi un chilipir la care să ajung de bunăvoie, din nou și din nou, nu este una dintre ele.

De ce am fost inițial înclinat să afirm că prețul Starbucks a depășit valoarea oferită?

A fost pentru că eu confundam două afirmații diferite: „Aș vrea să plătesc mai puțin” și „Acesta nu merită banii”. Acestea sunt două afirmații fundamental diferite. A dori să plătim mai puțin pentru lucruri este destul de obișnuit și se simte chiar și cu achizițiile pe care le facem în mod voluntar, de lucruri pe care ni le putem permite cu ușurință. Desigur, preferăm întotdeauna să plătim mai puțin și să păstrăm mai mulți bani pentru celelalte nevoi și dorințe ale noastre. Cu toate acestea, acest lucru este fundamental diferit de concluzia că schimbul oferit este dezavantajos pentru noi. Ne este prea ușor să confundăm un concept cu altul: să confundăm dorința noastră pentru un preț mai mic cu existența a ceva nedrept în tranzacție.

Politicienii sunt pricepuți să exploateze astfel de autoînșelăciuni și să le transforme în avantaje partizane. Cât de des îi auzim pe politicieni denunțând creșterea prețurilor, pretinzând că corporațiile rele și puternice victimizează consumatorii neputincioși? Acest brand cinic de politică combină ceva ce simțim aproape toți (dorința de prețuri mai mici) cu ceva cu totul diferit: taxa conform căreia consumatorii sunt forțați să plătească mai mult decât un preț corect pentru ceva de care au nevoie. În realitate, acest lucru este rareori adevărat: sunt puține cazuri în care vânzătorii au putere nelimitată de stabilire a prețurilor, adică pot stabili prețuri atât de mari pe cât doresc, fără a pierde vânzări. În marea majoritate a circumstanțelor, prețurile reflectă intersecția dintre ceea ce consumatorii sunt dispuși și capabili să plătească și ceea ce vânzătorii sunt dispuși să accepte. Desigur, acest lucru nu îi împiedică pe politicieni să ne încurajeze să ne mințim singuri și să creadă că inflația prețurilor este în primul rând rezultatul lăcomiei corporative, mai degrabă decât ceea ce este ea cu adevărat: un rezultat al interacțiunilor complexe, inclusiv politici monetare și fiscale, precum și echilibrul. a cererii si ofertei.

La fel se întâmplă în moemntul în care îți dorești achiziționarea unei cărți sau un curs și apoi vine momentul în care afli prețul, asta nu înseamnă că acel serviciu are un cost mare ci doar că ne-am dori să fie mai ieftin, lucruri complet diferite. Nu-i așa?

Multe dintre micile minciuni pe care ni le spunem despre economie sunt relativ inofensive, cum ar fi atunci când mormesc în sinea mea că Starbucks mărește costul unui Americano. Cu toate acestea, probleme mai mari apar atunci când încercăm să ne bazăm deciziile de politică națională pe autoînșelăciune. Un exemplu tipic, recurent, este afirmația conform căreia finanțele Securității Sociale ar putea fi stabilizate dacă nu ar exista un plafon asupra sumei câștigurilor oamenilor bogați supuse impozitelor pe salarii. Nici măcar nu este aproape de a fi adevărat. Aplicarea fără limită a impozitului pe salariu tuturor veniturilor din muncă (nu numai celor bogați) ar elimina doar un procentaj mic din deficitele permanente ale asigurărilor sociale. În lumea reală, dezavantajele politicilor apar cu încăpățânare indiferent dacă alegem să le recunoaștem în avans sau nu.

De la auto-amăgire la auto-conștientizare

Încercarea unei liste complete a tuturor modurilor în care diferitele sectoare ale organismului politic se înșeală cu privire la politicile naționale ar risca să selecteze de preferință greșelile unei părți a culoarului politic mai mult decât celeilalte. Nu este nevoie să facem această încercare când ideea este că toți o facem. Suntem pur și simplu mai rapizi în a percepe greșelile atunci când membrii partidului politic oponent sunt vinovați de ele, dar suntem reticenți să le recunoaștem pe cele pe care le facem noi înșine.

Speranța mea în scrierea acestui articol este să recunosc că sunt predispus la aceste instincte la fel ca oricine altcineva și să îi încurajez pe alții să recunoască același lucru pentru ei înșiși.

Data viitoare când te trezești să analizezi anumite fapte care stau la baza unei probleme importante de politică publică, aplică o doză mare de scepticism oricărei convingeri faptice care aparent susțin ceea ce vrei să fie adevărat.

Întotdeauna voi încuraja oamenii spre a se educa, pentru a lua cele mai bune decizii pentru ei și situația lor financiară.

Tu la ce anume ai contemplat în ultima perioadă privind obiceiurile tale?

De la invazia Ucrainei de către Rusia la începutul anului trecut, discuțiile despre recesiune globală au dominat perspectivele pentru 2023. Inflația ridicată, stimulată de creșterea costurilor energiei, a testat creșterea PIB-ului. Înăsprirea politicii monetare în SUA, cu ratele dobânzilor în creștere de la aproximativ 0% la peste 4% în 2022, iar din discuția Fed de marți, înțelegem că aceasta poate ajunge până la 5,5% sau chiar 6%, a precedat istoric o scădere cu aproximativ unul sau doi ani mai târziu.

Pentru economiile europene, prețurile la energie sunt critice. Vestea bună este că prețurile au scăzut recent de la maximele din martie, dar continentul rămâne pe un teren instabil. Harta arată previziunile de creștere a PIB-ului în funcție de țară pentru anul următor, pe baza previziunilor Fondului Monetar Internațional (FMI) Outlook pentru octombrie 2022 și actualizarea din ianuarie 2023. Se estimează că economia mondială va înregistra o creștere a PIB-ului de doar 2,9% în 2023, în scădere față de 3,2% estimată pentru 2022.

Aceasta este o creștere de 0,2% față de perspectivele din octombrie 2022 datorită, în mare parte, redeschiderii Chinei, cererii globale mai mari și încetinirii inflației proiectate în anumite țări în anul următor. Având în vedere acest lucru, vedem previziuni de creștere a PIB-ului pentru 191 de jurisdicții, având în vedere mai multe vânturi economice contrare – și câteva puncte pozitive în curs de dezvoltare în 2023.

Se estimează că SUA va avea o creștere de 1,4% a PIB-ului în 2023, totuși semnele de slăbiciune economică pot fi văzute în valul tot mai mare de concedieri din domeniul tehnologiei, prefigurat ca o recesiune cu guler alb. Anul trecut, 88.000 de locuri de muncă în domeniul tehnologiei au fost tăiate și această tendință a continuat până în 2023. Marile firme financiare au urmat și ele exemplul.

Totuși, șomajul rămâne destul de constant, la 3,5% în decembrie 2022. În continuare, preocupările rămân în legătură cu inflația și calea creșterii ratei dobânzii, deși ambele arată semne de încetinire. În toată Europa, rata medie de creștere a PIB-ului proiectată este de 0,7% pentru 2023, o scădere bruscă față de prognoza de 2,1% pentru anul trecut. Atât Germania, cât și Italia sunt prognozate să înregistreze o ușoară creștere, la 0,1% și, respectiv, 0,6%.

Cu toate acestea, o criză energetică în curs de desfășurare expune sectorul de producție la vulnerabilități, cu potențiale efecte de propagare asupra consumatorilor și întreprinderilor și creșterii generale în zona euro. China rămâne o întrebare deschisă. În 2023, se estimează că va crește cu 5,2%, o creștere mai mare decât multe economii mari. În timp ce sectorul său imobiliar a dat semne de slăbiciune, deschiderea din 8 ianuarie, după 1.016 zile de politică zero-Covid, ar putea stimula cererea și activitatea economică, vom arunca o privire asupra cifrelor la finalul primului trimestru al anului 2023.

Un drum lung de parcurs, iar  FMI a declarat că 2023 se va simți ca o recesiune pentru o mare parte a economiei globale. Dar dacă se îndreaptă către o redresare sau un declin mai accentuat rămâne necunoscut. Astăzi, doi factori care susțin economia globală sunt prețurile la energie mai mici decât se aștepta și bilanțurile rezistente ale sectorului privat. Prețurile gazelor naturale din Europa au scăzut la niveluri văzute înainte de războiul din Ucraina, însă acestea oscilează. În perioada de apogeu al șocurilor energetice, firmele au demonstrat o capacitate notabilă de a rezista prețurilor astronomice la energie, care le comprimă finanțele. De asemenea, au rezerve semnificative de numerar. Pe de altă parte, inflația este departe de a se termina. Pentru a contracara acest efect, multe bănci centrale vor trebui să utilizeze măsuri pentru a controla prețurile.

Acest lucru poate avea, la rândul său, un efect de amortizare asupra creșterii economice și a piețelor financiare, cu consecințe necunoscute. Pe măsură ce datele economice continuă să fie publicate pe parcursul anului, poate exista o divergență între sentimentul consumatorilor și dacă lucrurile se schimbă într-adevăr în economie.

Încotro se îndreaptă economia în 2023 rămâne de văzut. Tot ceea ce trebuie să reținem este că totul este ciclic, nimic nu râmăne bătut în cuie, nici când vorbim de o creștere nici când discutăm despre scăderi.

Voi cum vedeți următoarea perioadă?

În ultimele decenii, Initial Public Offering (IPO) a devenit o metodă populară prin care companiile își pot obține finanțarea necesară pentru a-și extinde afacerile sau a-și finanța proiectele. IPO-ul implică faptul că o companie își oferă acțiunile la vânzare publicului larg pentru prima dată, astfel încât orice persoană interesată poate deveni acționar al companiei.

Pentru companii, IPO-ul reprezintă un moment important, deoarece le oferă posibilitatea de a-și obține fondurile necesare pentru a-și finanța investițiile, inovațiile și dezvoltarea afacerii. De asemenea, IPO-ul pot îmbunătăți reputația companiei, consolidându-și poziția pe piață și câștigând încrederea investitorilor.

Pe de altă parte, IPO-ul poate fi, de asemenea, un proces complex și costisitor pentru companii. În plus, listarea pe bursă poate veni la pachet cu anumite cerințe și obligații, cum ar fi dezvăluirea periodică a informațiilor financiare, transparența în afaceri și implicarea în procese de reglementare.

În acest articol, vom explora mai detaliat ceea ce presupune un IPO, avantajele și dezavantajele acestuia, precum și ceea ce investitorii ar trebui să ia în considerare înainte de a investi într-un astfel de proces.

Într-o ofertă publică inițială (IPO), o companie privată „devine publică”, punându-și acțiunile la dispoziția investitorilor pentru a le cumpăra pe o bursă de valori sau pe piața bursieră. Acțiunile IPO pot fi o investiție valoroasă.

O ofertă publică inițială este prima vânzare de acțiuni a unei firme private către public și o oportunitate pentru investitori de a cumpăra.

Ce este o ofertă publică inițială (IPO)?

Se spune că o companie privată care își oferă acțiunile publicului larg face o ofertă publică inițială. Pentru a se pregăti pentru o IPO, compania se va înregistra la U.S. Securities and Exchange Commission (SEC), va depune documente importante și, de obicei, se va lista pe o bursă majoră. precum Bursa de Valori din New York sau Nasdaq sau oricare regiune. Pentru a investi într-o IPO, investitorii individuali pot cumpăra acțiuni pe măsură ce acestea devin disponibile pe piața publică.

Beneficiile achiziționării de acțiuni IPO:

Cumpărarea acțiunilor IPO poate fi atrăgătoare. Câteva acțiuni ordinare cumpărate în timpul unei oferte publice inițiale avea potențialul de a oferi câștiguri de capital uriașe decenii în urmă. Chiar și doar venitul anual din dividende al unei companii de mare succes poate depăși valoarea investiției inițiale, având în vedere timpul de câteva decenii. Investiția ta oferă capital economiei, permițând companiilor care oferă bunuri și servicii reale să se dezvolte și să se extindă. A învăța cum să cumpărați acțiuni IPO poate duce la rezultate foarte atractive atunci când condițiile sunt potrivite.

Luați în considerare valoarea unei acțiuni din Coca-Cola achiziționate atunci când compania a devenit publică. Oferta publică inițială a companiei a stabilit prețul unei acțiuni la 40 USD în 1919. Peste 100 de ani (și multe divizări de acțiuni) mai târziu, un investitor care a cumpărat o acțiune în 1919 ar deține acum 9.216 acțiuni.2 Evaluat la 62 USD per acțiune, ceea ce a fost prețul mediu de închidere pe 52 de săptămâni pentru acțiunile Coca-Cola din 20 decembrie 2022, acea investiție inițială ar fi crescut până la 571.392 de dolari – fără a lua în calcul dividendele.

Dezavantajele investițiilor IPO

Cel mai mare dezavantaj pentru investitorii IPO este confruntarea cu fluctuațiile volatile ale prețurilor. Poate fi greu să rămâi in piață atunci când valoarea acțiunilor tale scade.

Mulți acționari nu stau calmi atunci când prețurile scad. În loc să evalueze afacerea și să cumpere în consecință, se uită la piață pentru a-i informa. Cu toate acestea, făcând acest lucru, ei nu reușesc să înțeleagă diferența dintre valoarea intrinsecă și preț. În schimb, trebuie luat în considerare dacă profiturile și creșterea dividendelor sunt în creștere și sunt gata să rămână așa.

Viziunea clasică privind investiția în valoare a investițiilor IPO

Benjamin Graham, părintele investițiilor de valoare, a recomandat în cartea sa „Investitorul inteligent” ca investitorii să evite toate ofertele publice inițiale. Motivul? În timpul unei IPO, proprietarii anteriori încearcă să strângă capital la un preț premium, ceea ce oferă puține șanse de a cumpăra miza cu reducere. În schimb, a argumentat el, așteaptă un sughiț în afacere, care va duce la prăbușirea prețului acțiunilor în câțiva ani și va oferi posibilitatea de a încărca acțiuni cu reducere.

Poziția lui Graham este una de siguranță conservatoare și disciplinată și îți reduce riscul.

Cum se evaluează cumpărarea unei acțiuni IPO

Dacă te-ai decis să cumperi acțiuni IPO, ia în considerare punctele forte ale afacerii în sine și pune-ți câteva întrebări cheie:

1. Dacă această afacere nu crește la o rată suficient de mare pentru a-și justifica prețul, care este motivul probabil?

2, Care sunt probabilitățile ca aceste defecțiuni să apară?

3. Care sunt șanțurile competitive care protejează afacerea? Există brevete, mărci comerciale, directori cheie sau alt factor unic care îl protejează?

4. Ce împiedică o altă firmă să intre și să distrugă economia atractivă?

Ia în considerare, de asemenea, nivelul personal de confort cu afacerea și modul în care aceasta este gestionată:

Ai fi confortabil să deții această afacere dacă bursa s-ar închide în următorii cinci, 10 sau 25 de ani? Cu alte cuvinte, acest model de afaceri și fundația financiară a companiei sunt sustenabile? Sau este învechirea ca urmare a progresului tehnologic sau a lipsei unui capital suficient o posibilitate? Dacă stocul scade cu 50% din cauza unor probleme pe termen scurt în afacere, vei putea continua să vă deții acțiunile fără niciun răspuns emoțional?

Cum cumpăr acțiuni înainte de IPO?

Înainte ca o companie să devină publică, s-ar putea să ofere niște acțiuni cu discount investitorilor privați sub forma unui plasament înainte de IPO. Acestea sunt acțiuni vândute privat și, prin urmare, nu sunt reglementate de SEC. De asemenea, sunt disponibile doar pentru investitorii acreditați, așa că mulți investitori individuali nu le pot cumpăra. Dacă ești abordat să cumperi acțiuni înainte de IPO, fii sceptic cu privire la posibilitatea unei escrocherii și fă-ți cercetări.

Cum se determină prețul IPO?

Procesul de determinare a prețului IPO este complicat. Este realizat de banca principală de investiții care subscrie IPO și se bazează pe situația financiară a companiei, evaluările comparabile ale companiei și abilitățile de vânzare ale celor care stabilesc prețul.

Şansele sunt stivuite împotriva ta atunci când vine vorba de o investiţie de succes într-o IPO. IPO-urile, ca clasă, nu funcționează foarte bine în raport cu piața. Adesea au un preț deja perfect. Înainte de a investi, dă-ți seama ce cauți. Ia în considerare că poate fi necesar să aștepți cu răbdare, poate chiar ani de zile, pentru oportunitatea potrivită la momentul potrivit. Uneori, această oportunitate apare la o IPO, dar, de cele mai multe ori, va necesita disciplină, sincronizare și cercetare.

În concluzie, Initial Public Offering (IPO) este o opțiune populară pentru companii care își doresc să obțină finanțarea necesară pentru a-și extinde afacerile sau a-și finanța proiectele. Cu toate acestea, procesul de IPO poate fi complex și costisitor, iar companiile trebuie să ia în considerare atât avantajele, cât și dezavantajele acestei metode de finanțare.

Pe de altă parte, investitorii ar trebui să fie atenți la factorii cheie, cum ar fi performanța financiară a companiei, evaluarea pre-IPO și perspectivele de creștere a afacerii.

În general, IPO-ul poate fi un moment crucial pentru companii, iar investitorii ar trebui să-și facă temele cu atenție înainte de a lua o decizie de investiție. Cu o pregătire adecvată și o strategie bine gândită, atât companiile, cât și investitorii pot beneficia de pe urma procesului de IPO.

Ați investit vreodată într-un IPO? Care a fost experiența voastră? Vă aștept în comentarii să dezbatem.

Pe joia viitoare!

Cele mai importante crize care au marcat istoria modernă:

învățăminte și consecințe pentru prezent și viitor!

Crizele sunt evenimente majore care au un impact semnificativ asupra economiei, politicii și societății în ansamblul lor. Acestea pot fi declanșate de factori precum probleme economice, conflicte politice sau crize de sănătate publică și pot afecta o singură țară sau întreaga lume. În istorie, au avut loc o serie de crize importante care au schimbat cursul evenimentelor și au avut un impact durabil asupra lumii noastre.

În cele ce urmează, vom discuta despre cele mai importante crize din istorie.

Criza financiară din 1929:

Cunoscută și sub numele de Marea Depresiune, aceasta a fost una dintre cele mai grave crize economice din istorie. A început în Statele Unite și s-a răspândit rapid în toată lumea, având un impact profund asupra economiei mondiale. Milioane de oameni au rămas fără locuri de muncă, iar economia mondială a intrat într-o perioadă de recesiune care a durat mai mult de un deceniu.

Criza a fost declanșată de prăbușirea bursei de la New York din octombrie 1929. În timpul acestei prăbușiri, prețurile acțiunilor au scăzut dramatic, iar mulți investitori și-au pierdut economiile. Pe măsură ce economia a continuat să se contracte, multe companii au falimentat și șomajul a crescut rapid.

În Statele Unite, guvernul a încercat să răspundă crizei prin intermediul politicii New Deal, care a implicat investiții masive în infrastructură și programe sociale. În Europa, mulți lideri politici au adoptat politici protecționiste, ceea ce a dus la o creștere a tensiunilor economice și politice.

Criza petrolului din 1973:

Această criză a fost declanșată de embargoul petrolului impus de OPEC, ca răspuns la sprijinul acordat de Statele Unite și de alte țări din Vest pentru Israel în timpul Războiului de 6 zile. Prețurile petrolului au crescut abrupt, ceea ce a dus la o creștere a inflației și la o recesiune economică în multe țări.

Această criză a arătat dependența mondială de petrol și a dus la crearea unor noi strategii de securitate energetică în multe țări. În Statele Unite, criza a dus la începerea unor eforturi pentru a dezvolta surse de energie alternative și a încurajat o mai mare eficiență energetică.

Criza datoriilor suverane din Europa:

Această criză a început în 2008 și a fost declanșată de dificultățile financiare ale Greciei. Criza a pus sub presiune economiile și sistemele financiare ale mai multor țări din Europa, inclusiv Spania, Portugalia și Italia. Aceste țări au avut dificultăți în a plăti datoriile și în a-și menține ratingurile de credit, ceea ce a dus la creșterea costurilor de împrumut și la o încetinire economică generală.

Criza a fost alimentată de problemele structurale ale uniunii monetare europene, inclusiv diferențele economice și fiscale dintre țările membre. În timpul crizei, guvernele din zona euro au fost nevoite să acorde împrumuturi pentru a preveni un colaps financiar. Aceste măsuri au dus la creșterea datoriei publice în multe țări europene.

Criza a avut un impact puternic asupra economiilor europene și a dus la adoptarea unor reforme importante, precum crearea unui mecanism european de stabilitate financiară și a unei uniuni bancare europene. Aceste reforme au fost menite să îmbunătățească stabilitatea economică și financiară a Europei și să reducă riscul unor crize similare în viitor.

Criza COVID-19:

Această criză a fost declanșată de pandemia COVID-19, care a început în China în decembrie 2019 și s-a răspândit rapid în întreaga lume. Pandemia a avut un impact major asupra sănătății publice și a dus la implementarea unor măsuri de distanțare socială și lockdown-uri în multe țări.

Impactul economic al pandemiei a fost semnificativ, cu multe afaceri închise sau afectate semnificativ și un număr mare de oameni concediați sau cu locuri de muncă reduse. În plus, pandemia a dus la o scădere semnificativă a comerțului global și la o încetinire a creșterii economice.

Guvernele din întreaga lume au implementat programe de stimulare economică pentru a ajuta la susținerea economiei și a locurilor de muncă. De asemenea, pandemia a accelerat tendințele economice și sociale existente, cum ar fi digitalizarea și lucratul de acasă.

Ciclicitatea crizelor:

Crizele economice și financiare sunt adesea descrise ca fiind ciclice și, deși fiecare criză are propria sa cauză, există modele și tendințe care se repetă în timp. Ciclicitatea crizelor este adesea legată de fluctuațiile economice și financiare, cum ar fi creșterea și declinul piețelor, însă sunt și alte factori care contribuie la această ciclicitate.

Unul dintre factorii cheie care contribuie la ciclicitatea crizelor este natura capitalismului, care este caracterizată de creșterea economică și de acumularea de capital, urmată de declinul economic și pierderi semnificative. Această ciclicitate poate fi influențată și de politicile economice și monetare adoptate de guverne și bănci centrale, precum și de inovația tehnologică și schimbările în modelele de consum.

De-a lungul istoriei, crizele economice și financiare au avut un impact semnificativ asupra economiilor și societăților din întreaga lume. Cu toate acestea, este important să ne amintim că crizele pot fi o oportunitate pentru schimbare și pentru a găsi soluții mai bune și mai durabile pentru problemele noastre.

Pentru a evita ciclicitatea crizelor și a gestiona mai eficient riscul de criză, este important ca guvernele și instituțiile financiare să lucreze împreună pentru a dezvolta politici economice și monetare eficiente, care să reducă riscul de fluctuații economice și să sprijine o creștere stabilă și durabilă. În plus, investițiile în educație și inovație pot ajuta la dezvoltarea unor economii mai reziliente și mai competitive, care să facă față provocărilor economice și să se adapteze la schimbările tehnologice și sociale.

Revenirea omenirii după fiecare criză economică și financiară a fost un proces complex și adesea îndelungat, care a implicat schimbări semnificative în politici, economii și societăți. În general, procesul de revenire a depins de mai mulți factori, cum ar fi gradul de impact al crizei, măsurile luate de guverne și instituții financiare pentru a aborda criza și a sprijini economiile și populațiile afectate, precum și tendințele economice globale.

Cum și-a revenit omenirea după fiecare din aceste crize menționate; si cum ne-au împins ele să evoluăm?

În cazul crizei economice din 1929, cunoscută și sub numele de Marea Depresiune, revenirea a durat mai multe decenii și a implicat măsuri semnificative, cum ar fi implementarea politicilor New Deal de către președintele american Franklin D. Roosevelt, care a inclus investiții majore în infrastructură, crearea unor programe de sprijin pentru șomeri și susținerea industriei. În plus, după cel de-al Doilea Război Mondial, economia americană a cunoscut o perioadă de prosperitate și creștere economică semnificativă, care a ajutat la stabilizarea economiei globale.

Criza petrolului din 1973 a fost o perioadă dificilă pentru economiile din întreaga lume, deoarece a dus la o creștere semnificativă a prețurilor la petrol și la o scădere a creșterii economice. Cu toate acestea, omenirea a reușit să se adapteze la această schimbare bruscă a condițiilor economice și să se recupereze treptat.

În Statele Unite, una dintre cele mai mari economii din lume, guvernul a implementat politici de economisire a energiei și a încurajat dezvoltarea surselor alternative de energie. În plus, investițiile în tehnologia informației și a comunicațiilor, precum și inovațiile în domeniul afacerilor, au ajutat la creșterea economiei și la reducerea dependenței de petrol.

Pe plan global, țările producătoare de petrol au început să colaboreze în cadrul Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) pentru a controla producția și a menține prețurile la un nivel adecvat. În plus, dezvoltarea unor surse alternative de energie, cum ar fi energiile regenerabile, a dus la o diversificare a pieței energetice și la o reducere a dependenței de petrol.

Astfel, omenirea a reușit să se adapteze și să-și revină după criza petrolului din 1973 prin dezvoltarea unor soluții inovatoare și prin investiții în tehnologie și surse alternative de energie. Deși prețurile la petrol rămân volatile și pot afecta economiile la nivel global, această experiență a arătat că oamenii pot găsi soluții pentru a depăși provocările și a construi economii mai durabile și mai stabile.

Criza datoriilor suverane din Europa a început în 2009 și a afectat mai multe țări europene, inclusiv Grecia, Portugalia și Spania, care au avut dificultăți în a plăti datoriile lor. Criza a dus la o scădere a creșterii economice și la o creștere a șomajului, afectând în mod negativ populația și economiile din întreaga regiune.

Pentru a-și reveni după criză, omenirea a luat mai multe măsuri. În primul rând, guvernele și instituțiile financiare europene au implementat politici de austeritate pentru a reduce cheltuielile și a-și reduce datoriile. În plus, s-au făcut eforturi pentru a îmbunătăți guvernanța economică și fiscală în cadrul Uniunii Europene, prin crearea unor mecanisme de supraveghere și intervenție în caz de crize financiare.

De asemenea, Banca Centrală Europeană a intervenit prin furnizarea de lichidități și prin reducerea ratelor dobânzilor pentru a ajuta țările cu dificultăți financiare să-și refinanțeze datoriile la costuri mai scăzute. În plus, au fost implementate programe de asistență financiară pentru țările care au avut cele mai mari probleme, cum ar fi Grecia, în schimbul unor reforme economice și fiscale.

În final, omenirea a reușit să-și revină treptat după criza datoriilor suverane din Europa prin implementarea unor politici economice și fiscale responsabile, prin îmbunătățirea guvernanței economice și prin intervenția instituțiilor financiare europene. Această criză a arătat că cooperarea și solidaritatea între țările din UE pot fi cheia pentru a depăși provocările economice și pentru a construi o economie mai durabilă și mai rezistentă în viitor.

Criza COVID-19 a avut un impact devastator asupra economiilor globale și a vieții oamenilor din întreaga lume. În ciuda măsurilor luate de guverne și organizații internaționale pentru a încetini răspândirea virusului, pandemia a dus la o scădere bruscă a activității economice și la o creștere a șomajului în multe țări.

Pentru a-și reveni după criză, omenirea a luat mai multe măsuri. În primul rând, guvernele și organizațiile internaționale au acționat rapid pentru a furniza sprijin financiar și alte resurse către sectoarele și populațiile cele mai afectate de pandemie. Au fost lansate programe de sprijin pentru companii, pentru lucrătorii care și-au pierdut locurile de muncă și pentru sectoarele economice critice, cum ar fi sănătatea și educația. De asemenea, s-au făcut eforturi pentru a dezvolta și implementa vaccinuri eficiente împotriva COVID-19, în timp record. Acesta a fost un efort colectiv, cu cercetători, companii farmaceutice, guverne și organizații internaționale lucrând împreună pentru a dezvolta și distribui vaccinurile în întreaga lume.

În plus, pandemia a accelerat adoptarea tehnologiei și a schimbat modul în care oamenii lucrează și interacționează. Munca de la distanță, educația online și serviciile digitale au devenit mai frecvente, ceea ce a ajutat la menținerea activității economice și la evitarea pierderilor de locuri de muncă în unele sectoare.

În final, omenirea încă se confruntă cu consecințele pandemiei, dar există semne de revenire. Economia globală se îndreaptă spre o recuperare lentă, dar constantă, iar vaccinările împotriva COVID-19 continuă să fie implementate în întreaga lume. Această criză a arătat că cooperarea, solidaritatea și inovația sunt cheile pentru a depăși provocările majore și pentru a construi o lume mai rezistentă și mai pregătită pentru viitoarele crize.

În încheiere, este important să ne amintim că crizele pot avea un impact semnificativ asupra vieților noastre și pot schimba cursul evenimentelor. Cu toate acestea, aceste crize pot fi o oportunitate de a învăța și de a ne adapta, precum și de a găsi soluții mai bune și mai durabile pentru problemele noastre. În plus, este important să recunoaștem că crizele nu afectează pe toată lumea în mod egal și că este nevoie de eforturi comune pentru a asigura o abordare echitabilă și durabilă în gestionarea crizelor.

Ce părere aveți despre crizele menționate în acest articol? Cum credeți că putem învăța din aceste evenimente și să ne pregătim mai bine pentru viitoarele provocări?

Pe joi!