Dacă vrei să înțelegi piața imobiliară românească mai bine decât orice analist plătit cu leafă grasă, nu-ți trebuie Bloomberg Terminal, nu-ți trebuie abonament la vreo platformă de date și nici măcar o diplomă în economie. Îți trebuie o seară liberă și o plimbare prin orice ansamblu rezidențial nou construit în București, Cluj, Iași sau Timișoara.
Privești în sus. Numeri ferestrele luminate. Și realizezi, destul de repede, că matematica nu iese. Blocuri întregi, proaspete, cu tencuiala încă neîngălbenită, stau în beznă la orele 9 seara. Nu e pană de curent. Nu e film la cinema. Pur și simplu acolo nu locuiește nimeni.
Și totuși, dacă deschizi orice știre imobiliară din această dimineață, dai peste același titlu reciclat: "Cererea depășește oferta. Prețurile continuă să crească. Momentul să cumperi este acum."

Vineri dimineața, România s-a trezit în recesiune tehnică. O parte din presă a anunțat știrea cu aceeași energie cu care ar anunța că un meteorit se îndreaptă spre București și că mai avem exact trei ore să ne facem testamentul.
Dezastru. Nenorocire. Falimente. Foamete. Sfârșitul lumii. Dacă deschideai știrile în acea dimineață, ai fi putut jura că economia românească tocmai intrase în comă profundă și că medicii o țineau în viață doar cu perfuzii de declarații politice.
Problema e că eu am deschis și cifrele. Și cifrele spun o poveste complet diferită.
Dar înainte să ajungem acolo, trebuie să lămurim un lucru esențial și o fac pentru că știu că mulți dintre voi ați auzit termenul „recesiune tehnică" și ați simțit un fior rece pe șira spinării, exact cum au vrut unii să simțiți. Deci hai să demontăm magia neagră a terminologiei economice.

Există un tip de vânzător pe care îl recunoști imediat. Nu îți vinde un produs. Îți vinde un viitor. Îți vinde varianta cea mai bună a lumii în care trăiești și o face cu atâta convingere, cu atâta căldură în privire și precizie în dicție, încât te surprinzi gândindu-te: poate are dreptate. Poate chiar el e omul.
Sam Altman, CEO al OpenAI, este exact acest tip de vânzător. Doar că marfa lui nu costă câteva sute de dolari. Costă, la propriu, civilizația.

Am dat peste o postare satirică despre „un strateg monetar la Trezorerie americane" care explodase pe internet. Sute de mii de vizualizări. Comentarii în flux continuu. Unii au râs. Alții s-au enervat. Majoritatea au simțit ceva pe care nu puteau să-l pună în cuvinte – acel disconfort vag că ceva nu e în regulă cu banii din buzunar, dar fără să știe exact ce.
M-a inspirat să sap mai adânc. Și ce am descoperit m-a lăsat fără cuvinte.
Fiecare afirmație din acea satiră, fiecare propoziție care părea exagerată pentru efect comic, se bazează pe documente oficiale, politici reale și date verificabile. Autorul nu a inventat nimic.
Ăsta e articolul în care îți arăt dovezile. Fără metafore. Fără glume. Doar faptele crude despre ceea ce se întâmplă chiar acum cu dolarul american – și implicit, cu economia globală de care suntem cu toții prinși, voim sau nu voim.

Groenlanda la pachet, Iran în flăcări, Maduro pe Netflix și ăsta e doar ianuarie 2026.
Dacă te-ai trezit dimineața și ai simțit că lumea a luat-o razna, am vești bune: nu ești tu problema. Dacă ai impresia că regulile jocului s-au schimbat peste noapte fără ca cineva să ți le comunice, ei bine, află că regulile nu mai există. Sau mai exact: regulile existau doar atât timp cât cei puternici aveau interes să le respecte. Iar acum? Ei au găsit un hobby mai interesant.
În ultimele săptămâni am asistat la spectacole geopolitice care ar face orice scenarist de la Hollywood să își dea demisia din lipsă de imaginație: Trump vorbește despre achiziționarea Groenlandei ca și cum ar comanda pizza, Maduro dispare din Venezuela într-o operațiune care seamănă suspect cu un episod din 24, China bombănește despre Taiwan cu o regularitate alarmantă, iar Rusia... ei bine, Rusia face ce știe mai bine de când cu Ivan cel Groaznic.
Reacția ta fireacă? "Ce *** se întâmplă?!"