Să ne imaginăm pentru o clipă că România este acel prieten care împrumută constant bani pentru că "și-a uitat portofelul acasă", promite că îi returnează vineri, iar vinerea devine luni, luni devine "săptămâna viitoare", iar "săptămâna viitoare" devine o poveste pe care o spune copiilor săi. Ei bine, prietenul nostru a ajuns la un deficit bugetar de 9,3% din PIB - o cifră care sună ca o temperatură de febră la care îți iei adio de la viață.
Pentru a pune lucrurile în perspectivă: România cheltuiește 110 lei pentru fiecare 100 lei pe care îi încasează. E ca și cum ai avea un salariu de 5.000 lei și ai cheltui 5.500, în fiecare lună, ani de zile. Orice consultant în investiții inteligente ți-ar spune că ești pe drumul spre faliment, dar aparent, când ești stat, matematica funcționează diferit.
În timp ce alte țări din UE, precum Grecia, Irlanda și Portugalia - țări care au trecut prin propriile lor "momente de iluminare fiscală" - au reușit să înregistreze surplus bugetar, România continuă să joace poker cu banii contribuabililor. Diferența este că la poker, cel puțin știi când să te oprești.

Elon Musk a făcut din nou ceea ce știe cel mai bine: să transforme o lansare modestă într-un eveniment istoric. Duminică, în Austin, Tesla a debutat cu serviciul său de robotaxi, folosind un număr impresionant de... 20 de vehicule. Douăzeci. Pentru context, Uber are aproximativ 5 milioane de șoferi activi la nivel global, dar aparent revoluția începe cu două zeci de mașini într-un singur oraș.

Dacă cineva v-ar fi spus acum un an că în timp ce Israelul bombardează instalațiile nucleare iraniene, bursa americană va atinge maxime istorice, probabil ați fi zâmbit politicos și v-ați fi îndepărtat încet. Ei bine, welcome to 2025 – anul în care piețele financiare par să fi dezvoltat o imunitate bizară la realitate.
Pe 13 iunie 2025, în timp ce rachetele se încrucișau deasupra Orientului Mijlociu și diplomații își frecau tâmplele în sălile de criză, SP500 se afla la doar câteva puncte de maximul său istoric de 6147. Da, trăim într-o lume în care optimismul bursier și escaladarea militară coexistă într-o armonie ce ar face invidioși chiar și cei mai experimentați analiști comportamentali.

Să vă spun o poveste despre bani. Nu despre banii voștri, ci despre banii care se plimbă prin sistemul financiar global ca niște turiști bogați fără destinație clară. Aceștia au un nume tehnic - lichiditatea globală - și un indicator care îi urmărește: Indicele de Lichiditate Globală (GLI).
Dacă nu ați auzit de GLI până acum, nu vă faceți griji. Nici 99% din investitorii de retail nu au auzit de el, ceea ce, paradoxal, îl face și mai interesant. Pentru că în timp ce majoritatea se agită în jurul indicilor de teamă sau analizează cu obsesie raportul P/E al Tesla, GLI tocmai a atins un nou record absolut. Și nu, nu e o coincidență că Bitcoin, aurul și S&P 500 au explodat în ultimii ani.

Să fim sinceri: dacă investițiile durabile ar fi o relație pe Facebook, statutul ar fi "It's complicated". Și nu, nu e vorba despre complexitatea emoțională a adolescenților, ci despre o realitate mult mai matură și pragmatică care se desfășoară în fața ochilor noștri.
Investitorii care și-au asumat obiective climatice pentru 2030 au acum mai puțin de cinci ani să demonstreze că vorbele mari pot fi susținute cu cifre reale. Problema? Lumea s-a împărțit în două tabere: europenii care-și mențin cursul cu stoicism britanic (ironic, având în vedere Brexit-ul), și americanii care schimbă direcția mai des decât un GPS defect în traficul din București.
Întrebarea pe care și-o pun cei mai mulți investitori inteligenți astăzi nu e "Să investesc sau nu în durabilitate?", ci "Cum să mă descurc într-o lume în care granițele politice influențează strategiile financiare?"