Author Archives: Alex.Admin

De ce este sănătoasă o criză economică?

Trebuie spus că Banca Națională și Guvernul sunt două instituții care încearcă să combată în permanență apariția unui astfel de fenomen, însă sunt nenumărate motive pentru care crizele apar și acestea sunt chiar sănătoase, cele mai recente fiind: pandemia și modul în care a fost administrată, la care se adaugă destabilizarea pieței energiei și războiul, care au generat o criză economică. Aparent, noi în momentul de față nu suntem în recesiune, dar suntem foarte aproape. Instituțiile internaționale au revizuit cu minus creșterile economice în toată lumea, și în România, cum era de așteptat.

Prin urmare o criză previzibilă este o criză care în cele mai multe situații poate să fie combătută cu un arsenal de mijloace destul de amplu. Totuși, nu toate crizele pot fi combătute, unele crize se manifestă în ciuda tuturor mecanismelor și sistemelor existente. O criză este rezultatul unui șir de sisteme care eșuează în rolul lor de a preveni producerea accidentului pe care au fost proiectate să-l prevină. Atunci când vedem o serie de sisteme care dau greș, este momentul să ne pregătim de impact.

Cum văd românii măsurile luate de autorități și evoluția economică a României până la sfârșitul anului?

Cererea agregată în economiile cele mai dezvoltate a înregistrat un declin, în timp ce creşterea preţurilor la energie şi materii prime a atras presiuni inflaţioniste, care au limitat marja de manevră a autorităţilor pentru reducerea ratelor dobânzilor.

Criza din 2022 din România este o criză generată de șocuri externe, manifestarea ei în economia românească este inevitabil condiționată de slăbiciunile specifice economiei României. În cazul unui șoc, în mod evident crăpăturile apar în punctele de slăbiciune.

Haideți să discutăm puțin despre cauzele care duc la o criză financiară 

Actuala criză are cauze multiple și efectele nu sunt imediate, ci pe termen lung și se constată că nu au fost luate în considerare diferitele semnale de alarmă, iar atât anvergura crizei, cât și impactul și efectele de contagiune au fost subestimate. Dezechilibrele globale, cadrul de reglementare (reglementare și supraveghere) și politica monetară, împreună cu factori specifici inerenți sistemului financiar, cum ar fi complexitatea și opacitatea produselor financiare, sisteme de remunerare pe termen scurt și modele de afaceri necorespunzătoare sunt cei trei factori principali care au contribuit la actuala criză financiară. Multiplicarea, în sectorul financiar, a conflictelor de interese, de interese personale și a cazurilor de actori „prea apropiați pentru a vorbi” au contribuit, în unele cazuri, la agravarea crizei. De asemenea politica monetară americană expansionistă a favorizat un exces de lichidități în căutarea unui randament ridicat și dezvoltarea unei cereri interne bazate pe creditul de consum și deci pe îndatorarea gospodăriilor, precum și cheltuieli publice ridicate, finanțate prin accesul cu costuri mici la capital.

Piețele financiare au fost marcate de un comportament speculativ, unii investitori asumându-și riscuri foarte mari, fenomen agravat de oligopolul reprezentat de agențiile de rating; constată că orice economie de piață funcționează cel mai bine dacă este însoțită de o reglementare convenită în mod democratic, transparentă și pe mai multe paliere, corelată cu o etică și o morală sănătoase care încurajează sistemele financiare și economice solide și nu afectează economia reală. Structurile de guvernanță economică și financiară ce existau înaintea declanșării crizei la nivel internațional, în SUA sau în Uniunea Europeană nu au avut coerența și autoritatea necesare pentru a separa supravegherea prudențială micro de cea macro, s-au bazat în mod excesiv pe supravegherea microprudențială dinspre bază înspre vârf a instituțiilor financiare și pe monitorizarea la nivel de țară a indicatorilor macroeconomici, neglijând astfel aspectul la nivel de sistem privind evoluțiile financiare și macroeconomice care ar necesita monitorizarea interacțiunii dintre instituțiile financiare și dintre țări. Să nu uităm de absența unui model mai sustenabil de producție, distribuție și consum în contextul schimbărilor climatice, al pierderii biodiversității și al epuizării resurselor naturale agravează cauzele fundamentale ale crizei.

Uniunea Europeană a recunoscut libera circulație a capitalurilor prevăzută în tratatele UE în iulie 1990, decizie ce a contribuit la dezvoltarea economică, însă libera circulație a capitalului nu a fost dublată de o armonizare a fiscalității economiilor, de o reglementare și de o supraveghere transfrontalieră sau europeană la un nivel adecvat iar absența reglementării adecvate, a supravegherii stricte și lipsa totală a instrumentelor de gestionare a situațiilor neprevăzute în cazul producerii unei crize bancare au arătat ce lung drum trebuie să parcurgă Uniunea Europeană până va ajunge să dețină mecanisme capabile să gestioneze provocările politice asociate existenței unei piețe unice și a unui sistem financiar integrat; observă, în special, lipsa unui mecanism privind falimentele transfrontaliere.

Iar lista poate continua, însă vreau să discutăm despre principalele efecte:

Deficitul public a crescut de la 2,3 % din PIB în 2008 la 7,5 % în 2010 în Uniunea Europeană și de la 2 % la 6,3 % în cadrul zonei euro conform Eurostat, rata datoriei publice crescând de la 61,6 % din PIB în 2008 la 79,6 % în 2010 în Uniunea Europeană și de la 69,4 % la 84,7 % în zona euro, zădărnicind în doi ani aproape două decenii de eforturi de consolidare bugetară depuse de unele state membre; regretă acest eșec, care va îngreuna și mai mult rezolvarea problemei demografice și a situației ocupării locurilor de muncă. Situația finanțelor noastre publice era deja una slabă înainte de criză: începând cu anii ’70, datoria publică a statelor membre a crescut încetul cu încetul sub influența diferitelor perioade de încetinire a ritmului economiei; observă că prețul planurilor de redresare, reducerea veniturilor fiscale și cheltuielile mari cu protecția socială au condus la o agravare a datoriei publice și a proporției pe care aceasta o ocupă în PIB în toate statele membre, deși în măsuri diferite. Se estimează că nu s-au manifestat încă toate efectele crizei și că o nouă recesiune, ca în cazul crizelor succesive, nu poate fi exclusă, în special în ceea ce privește rata șomajului.

Criza a avut consecințe asupra ocupării forței de muncă în ansamblul Uniunii, deși reducerea ocupării forței de muncă s-a limitat la 1,9% în medie în UE-27, iar efectele negative asupra ocupării forței de muncă vor continua din cauza decalajului obișnuit între conjunctura economică și piața muncii; subliniază opinia Comisiei, conform căreia rata șomajului în UE se va apropia de 11% în 2010, ceea ce va avea consecințe considerabile asupra capitalului uman al UE. Deși o politică de reducere a datoriei este importantă, o consolidare rapidă a finanțelor publice nu ar trebui să se producă în detrimentul sistemelor de protecție socială și de servicii publice, rolul lor de stabilizatori automați și de factori de amortizare a crizei fiind pe bună dreptate unanim recunoscut; consideră, de asemenea, că promovarea eficienței în domeniul protecției sociale și al serviciilor publice poate ameliora în același timp eficiența economică și calitatea serviciilor; recunoaște că incapacitatea de a găsi echilibrul ar putea conduce la o creștere scăzută pe termen lung, însoțită de un șomaj persistent și, în consecință, de o erodare inevitabilă a competitivității Europei pe plan mondial. Precum în cazul oricărei crize, și cea actuală are consecințe negative asupra creșterii și ocupării forței de muncă și afectează în primul rând cele mai vulnerabile categorii, cum ar fi tinerii, copiii și femeile, precum și minoritățile etnice și imigranții.

Soluționarea crizelor este un efort major iar politicile UE ar trebui să aibă ca obiectiv prioritar dublarea creșterii potențiale printr-o mai bună coordonare și restructurare bugetară, Fiecare stat membru trebuie să găsească cea mai bună modalitate pentru a-și adapta modelul de dezvoltare economică și să reflecteze la rolul său ca putere industrială, UE trebuie să abordeze provocarea pe care o constituie îmbătrânirea populației, în special prin ocuparea forței de muncă și formarea lucrătorilor, fiecare stat membru trebuie să-și restabilească controlul asupra finanțelor publice; este necesară o redistribuire a resurselor pentru a consolida investițiile în sectoare cu potențial mare de creștere și pentru a reduce deficitele generate de criză, trebuie să se pună accentul pe solidaritate, protecția locurilor de muncă și justiție socială, trebuie descurajată sporirea competitivității prin subminarea drepturilor lucrătorilor; accentul ar trebui pus pe îmbunătățirea calității produselor, educație, inovare, dezvoltarea noilor surse de energie, a științei și tehnologiei, ar trebui luate în considerare particularitățile teritoriale și impactul asimetric al crizei în elaborarea politicilor de ieșire din criză, modelele de investiții pentru ieșirea din criză ar trebui să fie aliniate la prioritățile de creștere pe termen lung.

Sincer… cei care le înțeleg ajung să iubească crizele pentru că ele sunt absolut necesare în funcționalitatea economiei, acestea normalizează piața muncii, cresc productivitatea cu cel puțin 50%, companii de pe locurile 10 sau 20 pot ajunge în primele 3 în mai puțin de doi ani, normalizează prețurile care au fost umflate artificial, în foarte multe industrii, aduc o creștere mare de inovație în business-uri, pentru a supraviețui și a rămâne competitive și lista poate continua…

Crizele ne oferă astfel de oportunități așa că nu ar trebui să îți fie frică de crize, ci ar trebui să te înspăimânte pierderea oportunităților care se ivesc în piețele financiare pe timp de criză.

Nimeni nu poate ști când va veni următoarea criză însă ele sunt ciclice. Următoarea criză financiară nu e despre „dacă” vine, ci e despre „când”. Dacă suntem pregătiți, atât la nivel personal, cât și la nivelul instituțiilor și statelor, nu ne vor mai lua atât de mult prin surprindere și vom reduce pierderile. Iar dacă suntem echilibrați în tot ceea ce facem și dacă gândim pe termen lung, nici crizele nu vor mai fi așa de puternice.

Spor la pips!

Meta: această situație devine ridicolă

Mark Zuckerberg se confruntă cu o revoltă a acționarilor, deoarece decizia sa de a continua să verse miliarde în metaversul din mediul turbulent actual dezamăgește mulți investitori. Cu toate acestea, cele mai recente rezultate de câștig au arătat, de asemenea, că Meta are încă câțiva catalizatori pe termen scurt și lung, care ar putea îmbunătăți performanța afacerii în trimestrele următoare.
 
Dorința lui Mark Zuckerberg de a transforma Meta Platforms (NASDAQ:META) într-o companie metaverse ar putea, pe de o parte să fie o nouă rampă de lansare, ori să distrugă capacitatea acesteia de a continua să genereze valoare pentru acționari în următorii ani. Cel mai recent raport de câștig arată că, deși piața de publicitate se află într-un declin ciclic, s-ar putea să nu fie un moment bun pentru a crește semnificativ cheltuielile de capital și a cheltui resursele pentru un proiect care arde bani, care nu are garanția de a reuși în curând.
 
CEO-ul Meta se confruntă deja această revoltă a acționarilor, deoarece scrisorile deschise ale investitorilor care cer o mai mare disciplină financiară sunt difuzate pe internet. Chiar dacă este puțin probabil ca acele scrisori să modeleze sala de consiliu, întrucât Mark Zuckerberg deține majoritatea puterii de vot în companie, ele evidențiază totuși nemulțumirea generală a unui grup de investitori care crede că afacerea se mișcă în direcția greșită.
 

Dilema metaversului!

În urmă cu trei săptămâni, Meta și-a lansat raportul privind veniturile din T3 și a oferit o perspectivă pe termen lung, ceea ce a dezamăgit pe toată lumea. Raportul a arătat că veniturile Meta în T3 au fost de numai 27,71 miliarde USD, în scădere cu 4,5% Y/Y, venitul net a fost de 4,4 miliarde, în scădere cu 52% Y/Y, iar prețul mediu pe anunț a scăzut cu 18% Y/Y. După ce au apărut rezultatele, acțiunile Meta au scăzut și au scăzut în prezent cu peste 30% în comparație cu o lună în urmă.

Explicat pe larg, aici.

În timp ce o parte din scădere ar putea fi atribuită scăderii cheltuielilor generale de publicitate care a afectat negativ activitatea de bază a Meta, cea mai mare parte a fost totuși cauzată de ambiția necruțătoare a lui Mark Zukerberg de a face din Meta o companie metaverse, care continuă să vină la un preț ridicat pentru acționari. Ceea ce a mai arătat raportul Q3 este că departamentul Reality Labs al Meta, care este responsabil pentru crearea proiectelor metaverse ale companiei, a generat doar 285 de milioane de dolari în venituri, în scădere față de 558 de milioane de dolari în urmă cu un an. În același timp, performanța slabă a Reality Labs a fost, de asemenea, responsabilă pentru scăderea veniturilor totale ale companiei, deoarece pierderea netă a departamentului pentru cele trei luni a fost de 3,67 miliarde USD. Pierderile totale ale Reality Labs pentru primele 9 luni ale anului au fost de 9,4 miliarde de dolari și, fără îndoială, vor depăși pragul de 10 miliarde de dolari până la sfârșitul anului.

Mai rău este că, pe măsură ce business-ul de bază al Meta se confruntă cu un declin ciclic, Mark Zuckerberg continuă să dubleze ambițiile metaversului Meta. El a declarat în timpul ultimului apel de conferință că unele cheltuieli ale celor de la Reality Labs sunt așteptate să crească din nou semnificativ în 2023, cei mai mari factori ai acestui fapt fiind lansarea următoarei generații a căștilor noastre Quest pentru consumatori și angajarea care a fost făcută în 2022, dar pentru care vom plăti primul. an întreg de salarii anul viitor.

Pentru a înțelege amploarea cheltuielilor viitoare, ar trebui să aruncăm o privire la CapEx istoric al Meta și să-l comparăm cu previziunile companiei pentru următorii ani. În 2020 și 2021, când piața de publicitate era în plină expansiune în ciuda pandemiei și veniturile Meta creșteau agresiv cu o rată de două cifre, cheltuielile anuale de capital ale companiei au fost de 15,1 miliarde de dolari, respectiv 18,6 miliarde de dolari. Acum cheltuielile de publicitate sunt reduse și compania este pe cale să raporteze o scădere a veniturilor a/a, Meta recomandă ca cheltuielile de capital în 2022 și 2023 să fie de 32-33 de miliarde de dolari, respectiv 34-39 de miliarde de dolari. În același timp, cheltuielile totale în 2023 sunt de așteptat să fie în intervalul de la 96 de miliarde de dolari la 101 de miliarde de dolari, în creștere de la 85 de miliarde de dolari la 87 de miliarde de dolari în 2022, deoarece compania consideră că pierderile Reality Labs ar crește semnificativ Y/ Y. Având în vedere aceste cifre și o perspectivă atât de sumbră, nu este surprinzător faptul că am experimentat o asemenea depreciere a acțiunilor Meta în ultimele săptămâni. Cu toate acestea, având în vedere că Mark Zuckerberg este mai mult decât probabil să continue să forțeze pentru realizarea ambițiilor metaverse ale lui Meta, întrebarea este acum dacă astfel de cheltuieli sunt justificate.

Citește mai multe despre acest subiect, aici.

Pe de o parte, există rapoarte care afirmă că piața metaverselor va crește cu o rată anuală de ~40% și va valora aproape 1 trilion de dolari până la sfârșitul deceniului. Pe de altă parte, avem articole de opinie scrise pentru magazine respectate, care afirmă că nimeni nici măcar nu știe ce este metaversul exact, pentru că pentru unii este un avatar dintr-un anumit univers artificial, în timp ce pentru alții este un joc pe care îl joci folosind setul cu cască. Pentru Meta, metaversul este o combinație a ambelor opinii.

Anul trecut, compania a lansat o versiune de căști a aplicației sale emblematice metaverse Horizon Worlds și intenționează să lanseze o versiune web a aplicației în viitor. Problema este că, potrivita anumitor discuții interne, angajații companiei abia folosesc Horizon Worlds, iar aplicația în sine nu este cea mai validă. Având în vedere acest lucru, există posibilitatea ca tot capitalul care a fost cheltuit și este pe cale să fie cheltuit pentru construirea proiectelor metaverse ale Meta să poată fi irosit cu ușurință dacă compania nu reușește să îmbunătățească Horizon Worlds și să-și sporească implicarea acolo pentru a atrage noi agenți de publicitate. În trecut, Meta s-a luptat deja să lanseze cu succes noi produse din afacerile non-core, cea mai recentă dintre acestea fiind propria sa stablecoin Facebook Diem, care a fost anulată după un control de reglementare.

Este ceva de care mulți investitori se tem, deoarece, în loc să îmbunătățească activitatea de bază a companiei, conducerea Meta cu Mark Zuckerberg la cârma încearcă să construiască o lume virtuală care este pe cale să coste acționarilor pierderi de peste 10 miliarde de dolari doar în acest an, fără a înțelege clar despre acest lucru. cum să recuperezi toți acești bani în viitor. Datorită acestui fapt, unii dintre marii investitori ai Meta au început deja să scrie scrisori deschise lui Mark Zuckerberg invitându-l să se concentreze pe activitatea de bază a companiei, în timp ce alții și-au exprimat frustrarea la adunarea acționarilor. Problema este că Mark Zuckerberg deține majoritatea puterii de vot în Meta și, ca urmare, nici măcar o revoltă a acționarilor nu ar putea schimba situația dacă CEO-ul decide să continue să dubleze metaversul.

După cea mai recentă depreciere, unii ar putea considera că acțiunea Meta este un chilipir la nivelurile actuale. În mare parte, acest lucru este adevărat, având în vedere că la momentul de față a este subevaluată exclusiv pe baza fundamentelor actuale. Cu toate acestea, avantajul este mai mic decât în ​​urmă cu o lună și există întotdeauna riscul ca o scădere prelungită a cheltuielilor publicitare și/sau o posibilă creștere suplimentară a cheltuielilor de capital să conducă la o altă modificare a ipotezelor și la o valoare justă și mai mică.

Vestea bună este însă că Meta are câțiva catalizatori, care ar putea ajuta afacerea să-și îmbunătățească performanța în următoarele luni.

Cred cu tărie că în ciuda tuturor acestor schimbări, mediatizări, Facebook/Meta va supraviețui, este în topul preferințelor, cu cei mai mulți utilizatori, a devenit de mult un motor de căutare internațional iar acest aspect nu se va schimba prea curând!

Cinci întrebări și două răspunsuri

După ce am renunțat la sportul de performanță, fără busolă, student la facultate și fără job, am început să îmi pun întrebări. Astăzi, înțeleg că întrebările de calitate îmbunătățesc semnificativ deciziile și direcția vieții. 

  1. “Care este scopul?” – m-a forțat mereu să caut adevărata problemă pe care încercam să o rezolv printr-o decizie. Înainte de a acționa, mă întreb care este scopul pentru care fac ceva. Dacă nu găsesc răspuns la întrebare, nu fac. Dacă răspunsul nu are logică, nu fac. 
  1. “Ce îi ține pe Messi și Ronaldo motivați să se antreneze zi de zi, când au totul?” – Pasiunea. În acele zile grele pe care le am și eu, când nu aș vrea să mă duc la birou, când aș vrea să plec în lume, îmi pun această întrebare. Mă ajută de fiecare dată să înțeleg că deși ai toți banii din lume, că deși ai notorietate, că deși ai, aparent, o viață de vis, totuși, zi de zi, rămâi consecvent datorită pasiunii pentru acel ceva. Caută acel ceva în viața ta. 
  1. “Care ar fi trebuit să fie așteptările mele pentru a nu simți ce simt?” – sunt momente în care mă supăr, mă frământ, mă enervez. Sunt doar așteptările mele vis a vis de o situație. De ce am avut aceste așteptări? E normal să le fi avut? Dacă nu aș fi avut așteptările astea cum aș fi reacționat acum? Să reușești să analizezi ce simți, ce a generat acele emotii, iar mai apoi să poți controla reacțiile avute e al naibii de complicat, dar e dovada maturității. Nu este o soluție să îți înăbuși așteptările, să ți le oprimi din a lua naștere în interiorul tău, ci prin așteptări realiste față de persoanele cu care interacționezi îți creionezi un ciclu evolutiv al reacțiilor, comunicării și relaționării.
  1. “Vreau/Cred cu adevărat în asta sau e doar o idee inoculată de alții în mintea mea?” – în ultimii 10 ani am avut parte de evenimente care m-au pus în situatia de a-mi pune la îndoială propriile credințe. Am învățat să renunț la ele și să le rescriu. Am învățat că sunt media ideilor oamenilor cu care am interacționat, iar credințele lor au devenit fără să vreau și ale mele. Când am început să caut logica acelor idei printre principiile și valorile personale, unele și-au găsit locul, altele nu. Iubesc dezbaterile. Mă ajută să îmi întăresc propriile idei sau să renunț la ele. Sunt deschis la a-mi schimba ideile dacă primesc argumente suficiente care să susțina noul punct de vedere. Am renunțat la a spune “așa sunt eu”… sunt conștient de faptul că deși mie îmi pare un 6, celui din fața mea i se va părea un 9, deci sunt deschis la dezbateri și argumentări fondate. 
  1. “Ce învăț din greșeala asta?” – am făcut atât de multe greșeli de-a lungul timpului, mai ales în investiții, încât dacă nu aș fi învățat lecțiile aș fi ajuns în faliment. Fiecare greșeală este o lecție. Îmi permit să fac greșeli. Să greșesc nu ma face un prost, nu mă face incapabil. A greși este un act de curaj. Dacă școala m-a învățat că pentru orice greșeală primesc nota 4, viața m-a învățat că dacă fiecare greșeală este o lecție atunci primesc nota 10. 
  1. “Dacă era ușor o făcea toata lumea” – după ce am citit “Whatever you think, think the opposite” am înțeles că deciziile oamenilor au consecințe. Dacă toți învățăm în școli să reacționăm la fel, bineînțeles că viețile noastre vor fi asemănătoare. Oamenii aleg varianta ușoară, aleg confortul. Când dau de greu, și dau de greu, atât mie cat și celor din jur le spun: “hai să nu ne plângem, dacă era ușor o făcea toată lumea.”
  1. “Construiesc imperii” – deseori când sunt întrebat: “Ce faci?”, am acest răspuns “construiesc imperii”. Sunt niște cuvinte atât de mari pentru mine încât mă responsabilizează să nu am scuze pentru care să nu acționez. Este contextul inevitabil prin care atunci când sunt în fața unei decizii mă forțez să analizez dacă va urma ceva măreț sau e doar un moft. Think big. Viața e prea scurtă pentru a mă mulțumi cu puțin. Viața e prea scurtă pentru a face lucruri nesemnificative. 

Viziunea mea și cum am învățat să mă raportez la indici, în 10 ani

Se fac 10 ani de când am cunoscut domeniul piețelor financiare. Am avut suișuri și coborâșuri. Am pierdut și am câștigat. Am studiat tot ce exista în piață și am înțeles care e locul meu. Vreau să luați în calcul că aceste analize de piață nu sunt sfaturi, este strict părerea mea, viziunea mea, cum înțeleg eu domeniul și vreau ca și vouă să vă fie ușor să interpretați atât analizele fundamentele, indicatorii macro-economici, dar și mișcările prețului pe grafic.

Cei care m-ați cunoscut, știți că eu tranzacționez S&P 500, de aceea multe din analize le veți regăsi pe acest indice.

S&P 500/SPX (SP500) a atins un minim de aproximativ 3.640 la mijlocul lunii iunie, o scădere cu aproximativ 25% din partea de sus. Apoi, am observat o creștere semnificativă a contra-tendințelor la mijlocul lunii august. Cu toate acestea, în ciuda optimismului de la sfârșitul verii de pe piața de valori, este îndoielnic că trendul descendent s-ar fi încheiat. Cifrele recente ale inflației ilustrează faptul că situația economică rămâne extrem de provocatoare, iar Fed trebuie să facă puțin mai mult efort. Din păcate, ratele dobânzilor se mișcă mai sus, iar prețurile acțiunilor vor continua, probabil, să scadă.

Mai mult decât atât, multe din semnele distinctive nu sunt chiar evidente, și ne putem aștepta ca prețul să ajungă la aproximativ 3000 pentru S&P500.

Imaginea tehnică – Foarte Bearish acum

Graficul SPX pe 1 an

De când a început tendința Bearish pe S&P500, am văzut o serie de maxime și minime mai scăzute. Cel mai recent maxim a avut loc la mijlocul lunii august, când am discutat despre o oportunitate pe termen scurt (pe grupul de Telegram). Acum, lucrurile devin din ce în ce mai ușoare. După recordul recent, piața a încercat să revină, dar a fost lovită de remarcile lui Jerome Powell la Jackson Hole. Mai recent, piața a încercat să crească, dar cifrele inflației, mai mari decât cele anticipate, au pus capăt rapid acestei încercări.

Acum, ne uităm la o imagine tehnică din ce în ce mai Bearish, deoarece SPX-ul ne arată un model Head&Shoulder Inverted și este pe punctul de a depăși suportul critic de 3.900. Odată sub acest nivel, S&P 500 ar trebui cel puțin să retesteze minimul anterior în jurul valorii de 3.700-3.600. Cu toate acestea, un scenariu mai probabil este că S&P va scădea puțin mai jos, coborând apoi SPX-ul în intervalul 3.400-3.000.

Ce au Jackson Hole și inflația în comun?

La Jackson Hole, am aflat cât de intenționată este Fed să lupte împotriva inflației și cât de Bearish este acest fenomen pentru piețe. Am scris despre asta acum câteva săptămâni. Principala concluzie din discursul președintelui Powell este că inflația este mult mai persistentă și mai dificil de tratat decât se aștepta anterior. Fed trebuie să facă mult mai mult pentru a reduce inflația. Dinamica ratelor mari ale dobânzilor, creșterea mai lentă și o înrăutățire a pieței muncii vor aduce dureri substanțiale gospodăriilor și întreprinderilor.

Acum, să ne uităm la inflație

Inflația CPI

În timp ce inflația a scăzut de la 9,1% (SUA), ea rămâne remarcabil de ridicată. Inflația este mai fierbinte decât am văzut-o în aproximativ 40 de ani acum. Problema principală este că Fed a crescut ratele dobânzilor și a implementat alte măsuri de înăsprire precum QT, dar observăm un efect minim asupra inflației. Prin urmare, Fed trebuie să facă mai mult. Cu toate acestea, o mai mare înăsprire va restrânge și mai mult creșterea economică și va scădea încrederea consumatorilor. În plus, inflația mai mare, creșterea mai scăzută și înrăutățirea cheltuielilor au un impact negativ asupra profiturilor corporative și ar trebui să conducă la mai multă durere pe măsură ce avansăm.

Oamenii înțelepți mi-au spus, „nu te lupți cu Fed”.

 Nu vrei să te lupți cu Fed când banca centrală se relaxează. Am văzut o politică monetară cu ultra-pierdere la criza financiară din 2008, iar acțiunile s-au descurcat grozav în cea mai mare parte a acelei perioade. Cu toate acestea, acum ne aflăm într-un mediu economic complet diferit. Pe măsură ce Fed scoate lichidități de pe piețe, costul împrumuturilor crește, creșterea încetinește, sentimentul se înrăutățește. În plus, am subestimat gravitatea problemei inflației și angajamentul Fed de a face ca aceasta să „dispară”.

Cu doar o lună în urmă, piața se aștepta la o creștere de 50 de puncte de bază la următoarea întâlnire a Fed. Există o probabilitate de aproximativ 25% ca să vedem o mișcare de 100 de puncte de bază. Dacă vedem o creștere de 0.75 de puncte de bază sau o creștere completă de 1% săptămâna viitoare, nu este atât de relevant. Cert este că Fed are intenția de a crește ratele dobânzilor până când inflația este sub control. Din păcate, benchmark-ul va fi peste 3% după întâlnirea de săptămâna viitoare. Cu ratele la niveluri atât de ridicate, creșterea economică se va slăbi și mai mult și nu se știe când s-ar putea termina problema inflației.

Există o incertitudine crescută în legătură cu inflația, creșterea, înăsprirea Fed, consumul, recesiunea, câștigurile corporative și multe altele. Unul dintre cei mai îngrijorători factori este că nu știm cât de profund va reduce recesiunea rezultatele corporative. Vedem deja venituri în scădere, înrăutățirea marjelor și profituri mai puține la marile corporații. Cu toate acestea, aceste scăderi ar putea continua, iar viitoarele revizuiri în scădere a câștigurilor ar putea persista. În plus, evaluările rămân relativ ridicate, iar această dinamică ar putea însemna prețuri mai mici ale acțiunilor înainte ca această piață Bearish să fie schimbată.

Vedem că Shiller P/E scade în ultima vreme, dar scăderea tocmai a început. Putem vedea că odată ce Shiller P/E scade, rareori se oprește până când se atinge un nivel relativ scăzut. Ar trebui să vedem o scădere a raportului CAPE P/E pe măsură ce economia scade, câștigurile scad și evaluările scad. O țintă rezonabil de conservatoare ar putea fi un raport P/E Shiller de aproximativ 20. În timp ce media istorică este de doar 17, piața s-a obișnuit cu evaluări mai mari ale raportului P/E în ultimii ani. Prin urmare, este posibil să vedem o creștere a dobânzii de cumpărare în jurul nivelului 20, dacă SPX nu depășește în jos. O scădere la un raport P/E de 20 Shiller ar echivala cu o scădere de aproximativ 28% față de nivelurile actuale, care coincide aproximativ cu nivelul de 2.800 din S&P 500. Prin urmare, punctul meu de jos final în ținta S&P 500 rămâne la 3.000. Cu toate acestea, piața poate depăși mai jos în intervalul 2.800-2.400 în cazul unei tendițe Bearish.

Mișcarea FED și fluctuațiile S&P500. Analiză și previziuni

Astăzi vom discuta actualizările portofoliului și strategiile specifice pentru mediul investițional actual. S&P 500/SPX (SP500) a încheiat o altă săptămână relativ Bearish, revenind în jurul suportului critic de 3.900 (prețul la momentul scrierii acestui articol este de: 3973.5). Acest nivel este unul semnificativ deoarece dacă străpunge acest punct critic de sprijin, piața poate scădea substanțial. Poate mai important, configurația tehnică Bearish este susținută de un mediu de decelerare și de o imagine fundamentală care se înrăutățește progresiv. Prin urmare, există o probabilitate remarcabil de mare ca piața să poată continua să se miște pe termen mediu inferior. Următorul punct de intrare semnificativ pentru SPX este în apropierea nivelului de 3.600. Cu toate acestea, SPX poate aluneca la noi minime într-un scenariu puțin mai optimist, oferindu-ne ținte rezonabile de buy în în jurul valorii de 3.000 SPX. (PS: NU sunt sfaturi financiare). 😉


Graficul este relativ negativ, iar SPX ar putea ajunge la noi minime. Dacă vă uitați pe grafic veți vedea ca se formează un model distinct pentru umeri, cap și umeri (Head&shoulders), iar dacă suportul critic pentru neckline cedează la 3.900, SPX ar putea scădea brusc. De asemenea, SPX nu este nici pe departe supra-vândut încă. În mod obișnuit, identificăm mai mulți factori explicativi în aceste vârfuri tehnice de pe piața Bearish și vânzările ulterioare.

Când nu a mai existat cerere de cumpărare, mai mulți investitori au început să încaseze profiturile (la jumătatea lunii august). Apoi, a existat o încercare de raliu în jurul unui nivel de suport pe termen scurt. Cu toate acestea, această încercare de stabilizare al pieței Bearish a eșuat, deoarece majoritatea dobânzilor de cumpărare se epuizase. Apoi, am văzut un fenomen interesant, când au intervenit investitorii folosindu-se de hedging și short-selling. Această dinamică este cea la care noi am asistat după evenimentul Jackson Hole Fed. În etapa ulterioară, ar trebui să vedem o combinație de hedging și short-selling, împreună cu vânzări crescute, probabil și mai mult de către investitorii de retail. Acest fenomen Bearish poate dura mai multe luni, dar există amenințarea de a avea o corecție mai prelungită. Probabilitățile se bazează pe numeroși factori, inclusiv analize fundamentale, tehnice și psihologice.

Acum, să trecem la elementele fundamentale:

La Jackson Hole, Fed a spus destul de clar că această „călătorie” ușoară s-a încheiat. Avem o problemă a inflației remarcabil de complexă în SUA și la nivel global și nu există nicio modalitate de a o rezolva fără o înăsprire monetară semnificativă. Fed a arătat foarte clar că mediul de creștere a ratei dobânzii, creșterea mai lentă și slăbirea pieței muncii vor aduce dureri gospodăriilor și întreprinderilor.

Asta e tot de urmat! 🙌🏽

Inflația este în jurul valorii de 8-9% (în SUA) și nu există nicio garanție că va fi semnificativ mai scăzută în curând. Dacă investitorii așteaptă ca rata normalizată a inflației să atingă 2% în curând, mulți s-ar putea aștepta la o trezire bruscă la realitate. Nu am văzut nimic apropiat de acest nivel de inflație de la începutul anilor 1980. De asemenea, lucrurile au fost mult mai bune decât în multe privințe. Nivelurile generale ale datoriei și efectul de levier au fost considerabil mai scăzute, iar economia nu fusese dependentă de un mediu economic cu rate ultra-scăzute.

Acum, vedem că toți banii ușor extinși în ultimii 20 de ani se manifestă într-o inflație masivă. Aceasta este cu adevărat o problemă cu care nicio instituție nu s-a confruntat până acum. Da, Paul Volker s-a luptat cu o inflație similară în anii 1970 și 1980, dar Președintele Fed a ridicat valoarea de referință la 20%.

Ce va face Fed acum? Valoarea de referință va fi în jur de 3% după următoarea întâlnire, dar cum va reduce inflația în jurul valorii de 9%?

Datorită dinamicii fără precedent a inflației, Fed poate crește ratele pentru mai mult timp și mai mult decât în ciclurile trecute și anticipate anterior. Este plauzibil ca rata fondurilor Fed să ajungă la 4,50-5% sau mai mult înainte de a vedea o scădere semnificativă a inflației. Piața nu stabilește prețul pe o cale atât de regresivă și ar trebui să reacționeze din ce în ce mai negativ pe măsură ce realitatea se instalează treptat.

Una dintre cele mai grăitoare declarații din Jackson Hole a fost că Fed este pregătită în esență să tolereze o piață a locurilor de muncă mai blândă pentru a readuce stabilitatea prețurilor și inflația la niveluri acceptabile. Această dinamică sugerează că Fed va rămâne fermă, în ciuda probabilității unei înrăutățiri a pieței muncii pe termen scurt. În timp ce salariile non-agricole s-au situat aproximativ în linie, rata șomajului a crescut până la 3,7%.

Deși această creștere „neașteptată” poate să nu fie încă un motiv de îngrijorare, este posibil să intrăm într-o tendință de creștere a șomajului. În plus, veniturile medii pe oră au ratat estimările, ceea ce implică faptul că angajații nu văd tipul de creștere al salariilor în concordanță cu inflația. Acest fenomen ar trebui să continue să cântărească încrederea consumatorilor și cheltuielile, probabil agravându-se în următoarele luni.