Cinci întrebări și două răspunsuri

După ce am renunțat la sportul de performanță, fără busolă, student la facultate și fără job, am început să îmi pun întrebări. Astăzi, înțeleg că întrebările de calitate îmbunătățesc semnificativ deciziile și direcția vieții. 

1. “Care este scopul?” – m-a forțat mereu să caut adevărata problemă pe care încercam să o rezolv printr-o decizie. Înainte de a acționa, mă întreb care este scopul pentru care fac ceva. Dacă nu găsesc răspuns la întrebare, nu fac. Dacă răspunsul nu are logică, nu fac. 

2. “Ce îi ține pe Messi și Ronaldo motivați să se antreneze zi de zi, când au totul?” – Pasiunea. În acele zile grele pe care le am și eu, când nu aș vrea să mă duc la birou, când aș vrea să plec în lume, îmi pun această întrebare. Mă ajută de fiecare dată să înțeleg că deși ai toți banii din lume, că deși ai notorietate, că deși ai, aparent, o viață de vis, totuși, zi de zi, rămâi consecvent datorită pasiunii pentru acel ceva. Caută acel ceva în viața ta. 

3. “Care ar fi trebuit să fie așteptările mele pentru a nu simți ce simt?” – sunt momente în care mă supăr, mă frământ, mă enervez. Sunt doar așteptările mele vis a vis de o situație. De ce am avut aceste așteptări? E normal să le fi avut? Dacă nu aș fi avut așteptările astea cum aș fi reacționat acum? Să reușești să analizezi ce simți, ce a generat acele emotii, iar mai apoi să poți controla reacțiile avute e al naibii de complicat, dar e dovada maturității. Nu este o soluție să îți înăbuși așteptările, să ți le oprimi din a lua naștere în interiorul tău, ci prin așteptări realiste față de persoanele cu care interacționezi îți creionezi un ciclu evolutiv al reacțiilor, comunicării și relaționării.

4. “Vreau/Cred cu adevărat în asta sau e doar o idee inoculată de alții în mintea mea?” – în ultimii 10 ani am avut parte de evenimente care m-au pus în situatia de a-mi pune la îndoială propriile credințe. Am învățat să renunț la ele și să le rescriu. Am învățat că sunt media ideilor oamenilor cu care am interacționat, iar credințele lor au devenit fără să vreau și ale mele. Când am început să caut logica acelor idei printre principiile și valorile personale, unele și-au găsit locul, altele nu. Iubesc dezbaterile. Mă ajută să îmi întăresc propriile idei sau să renunț la ele. Sunt deschis la a-mi schimba ideile dacă primesc argumente suficiente care să susțina noul punct de vedere. Am renunțat la a spune “așa sunt eu”… sunt conștient de faptul că deși mie îmi pare un 6, celui din fața mea i se va părea un 9, deci sunt deschis la dezbateri și argumentări fondate. 

5. “Ce învăț din greșeala asta?” – am făcut atât de multe greșeli de-a lungul timpului, mai ales în investiții, încât dacă nu aș fi învățat lecțiile aș fi ajuns în faliment. Fiecare greșeală este o lecție. Îmi permit să fac greșeli. Să greșesc nu ma face un prost, nu mă face incapabil. A greși este un act de curaj. Dacă școala m-a învățat că pentru orice greșeală primesc nota 4, viața m-a învățat că dacă fiecare greșeală este o lecție atunci primesc nota 10. 

6. “Dacă era ușor o făcea toata lumea” – după ce am citit “Whatever you think, think the opposite” am înțeles că deciziile oamenilor au consecințe. Dacă toți învățăm în școli să reacționăm la fel, bineînțeles că viețile noastre vor fi asemănătoare. Oamenii aleg varianta ușoară, aleg confortul. Când dau de greu, și dau de greu, atât mie cat și celor din jur le spun: “hai să nu ne plângem, dacă era ușor o făcea toată lumea.”

7. “Construiesc imperii” – deseori când sunt întrebat: “Ce faci?”, am acest răspuns “construiesc imperii”. Sunt niște cuvinte atât de mari pentru mine încât mă responsabilizează să nu am scuze pentru care să nu acționez. Este contextul inevitabil prin care atunci când sunt în fața unei decizii mă forțez să analizez dacă va urma ceva măreț sau e doar un moft. Think big. Viața e prea scurtă pentru a mă mulțumi cu puțin. Viața e prea scurtă pentru a face lucruri nesemnificative.