Blog

Independența financiară e despre bani? Este despre călătorie? Este despre obiectiv? Este despre a trăi clipa? Sau este despre proces?

În acest weekend mi-am luat timp pentru mine: citit, studiu, relaxare și introspecție.

Fiind, în ultimii ani, pasionat de ceasuri și de construcția lor, am trecut pe la Hublot, Rolex, Audemars Piguet, Omega și am început să studiez mecanismele Tourbillon pe care le vinde fiecare, dacă le vinde.

Am trecut ulterior prin zona vacanțelor cu cateva bife pentru anul în curs.

Ulterior, un gând mai recent, de a-mi schimba mașina, m-a făcut să caut noi modele apărute și, implicit, ce se va lansa în 2022.

Ulterior, inevitabil, creierul meu a început să pună întrebări: de ce caut ceea ce caut? Ce caut de fapt? De ce căutam un ceas? De ce căutam vacanțe? Ce îmi va aduce acel ceas? Dar acea mașină?

Ce căutam în realitate?

Căutam să fac parte dintr-o anumită categorie socială? Căutam să îmi completez anumite obiective avute? Căutam să mă premiez? Căutam oare să îmi hrănesc acele valori pe care le am? Urma oare să cad în plasa marketingului acestor companii și să cumpăr un produs de care în realitate nu am nevoie?

A fost o discuție foarte captivantă în interiorul meu, ca o dezbatere între sine și ego.

Realitatea din ochii mei suna așa:

Într-o lume în care, la mare, în vacanțele de vară, marile cluburi sunt pline de oameni care fac orice pentru a fi în acel loc, doar pentru a respira același aer cu milionari, câteva poze care să primească like-uri și alcool de proastă calitate…

Într-o lume în care niște haine de brand te fac să te simți mai special doar pentru că îți oferă o anumită imagine în ochii celor din jur…

Într-o lume în care mașina pe care o conduci este un aspirator de priviri și o dorința de a epata…

În tot acest ecosistem, pentru mine, independența financiară (banul) este procesul.

Pentru mine, independența financiară nu este despre acea matematică pură care definește independența. Nu este despre bani pentru că știu că în orice moment, siguranța de astăzi, poate fi riscul de mâine. Știu că banii se pot duce făcând o simplă greșeală. Știu că independența aceea scrisă în cărți pe mine nu mă definește. Acum câțiva ani de zile, pentru o perioadă de câțiva ani, am economisit, am calculat totul, am investit, dar la final, știți ce am concluzionat? Că nu eram împlinit, satisfăcut, fericit. 

De ce? Pentru că zi de zi trăiam o viață după valorile și principiile altora, nu după ale mele. Am înțeles asta și am decis că e momentul să îmi cresc veniturile. Am căutat provocările care să îmi aducă venituri în creștere în permanență.
Pentru mine independența financiară nu este despre a ajunge la definiția independenței financiare.

Am descoperit în ultimii an, că pe plan personal independența financiară este despre procesul transformațional. Sunt bine cu mine, cu omul de astăzi. Sunt fericit pentru că m-am maturizat în acest mediu, pentru că am avut colegi extraordinari care m-au ajutat să cresc, pentru că am făcut parte dintr-o comunitate dornică de dezvoltare. Omul de astăzi e net superior omului de acum 10 ani. Din toate punctele de vedere.

Independența financiară este despre a trăi viața după principiile și valorile tale.
Am înțeles că nu este mai fericit cel care își plătește cu salariul de pe o lună, masa de la un club. Am înțeles că nici cel care poartă niște haine care nu îl reprezintă nu este mai fericit. Am înțeles că pentru mine, independența financiară reprezintă ceea ce trăiesc zi de zi. Procesul. Fiecare clipă care mă transformă.

Procesul acesta m-a făcut să înțeleg cine sunt cu adevărat. Ce valori am, după ce principii mă ghidez, ce mă ghidează în viață, de ce fac ceea ce fac zi de zi.

Nu e despre bani. Dar oare a fost?

Dacă stau bine și mă gândesc la trecut, nu am gândit în bani ceea ce fac, ci doar prin realizări profesionale și personale, doar prin obiective clare și eforturi zilnice.

Oare astăzi s-a schimbat ceva?

Nu visez la independența aceea trăită pe plajă. Nu mă definește. O consider a fi un miraj și o viață ireală. Vreau să fiu liber pentru a trăi viața după principiile și valorile mele fără a fi condiționat de lipsa banilor în a lua decizii. Pentru mine, asta e independența financiară! Și dacă astăzi deja sunt acolo, mă bucur de proces și de viață așa cum o visez.

Astăzi, am decis să scriu despre succes. Știu că de multe ori ne întrebăm în sinea noastră, ce este succesul? Contează mult cine se întreabă, din ce mediu provine și nu în ultimul rând experiența de viața. Eu personal, când aveam 18 ani, considerăm că succesul este să fii cunoscut și salutat pe stradă de toată lumea. La 22 de ani consideram că succesul înseamnă să ai foarte mulți bani și să nu mai muncești nici o zi din viața ta.

La 25 de ani, considerăm că succesul înseamnă să ai o poziție foarte înaltă într-o companie multinațională.

La 28 de ani, consideram că succesul înseamnă să poți face ce vrei, când vrei, cum vrei.

La 32 de ani, consider că succesul înseamnă muncă zi de zi. Înseamnă implicare 200%, înseamna să ajungi să te cunoști, înseamnă să-ți cunoști principiile și valorile.

Astăzi, am ajuns în punctul în care îmi dau seama că succesul, pentru mine, înseamnă:

Vremuri noi, situații noi, decizii noi.

Astăzi, în România, e liniște. Conflictul este la graniță cu noi. Băncile funcționează normal.

Piețele financiare reacționează emoțional la vești legate de deciziile lui Putin și la decizii luate de Powell, FED. Se pare că în martie vom avea o creștere a dobânzilor cu 0.25% pe USD. Decizie anticipată de ceva vreme.

Există persoane care consideră “a fi la adăpost” să își lichideze orice investiție. Există investitori care abia așteaptă astfel de momente întrucât în aceste momente e plin de oportunități.

Dow Jones, SP500, au corectat suficient cât să nu mai fie o bulă pe bursele din SUA. Au ajuns la un nivel corect din punct de vedere tehnic. De aici, price action-ul ne va spune viitorul. Spargere suport, continuarea corecțiilor. Minime în creștere pe grafic, plecare de noi impulsuri și creșteri pe burse.

Cel mai negru scenariu posibil pentru mine ar fi ca România să intre în conflict cu Rusia, fie prin atacarea Republicii Moldova de către ruși, anexarea Transnistriei. Scenariul cu conflict direct între Nato și Rusia nu prea îl vad posibil astăzi. Nu îl văd totuși pe Putin atât de inconștient, și dacă totuși asta se va întâmpla, vom avea al treilea război mondial și banii nu vor mai conta, doar supraviețuirea.

Oare chiar își permit un act cu consecințe grave?

Nu cred. Economia mondială a ajuns să creeze interdependență. China depinde de exporturile către SUA și Europa. Europa depinde de resursele energetice din Rusia. SUA depinde de UK, Europa, Rusia.

Toți suntem dependenți unii de alții, iar economia a ajuns într-un punct în care nu mai poți da înapoi foarte ușor fără să afectezi direct alte zone. Mă bazez pe aceste idei când spun că Rusia nu va lua decizii de atac asupra NATO fără să își asume că se va naște al treilea război mondial.

Ce ascunde zâmbetul lui Biden?

Am urmărit în ultima perioadă diverse intervenții ale lui Biden. E mișto să fii american. Ești departe de război. Îți permiți să zâmbești și să eviți răspunsurile la întrebările incomode. Am văzut un președinte relaxat, un om conștient că țara lui va purta un război de la distanța în cel mai negru scenariu. Ori are un antrenament foarte bun în gestionarea situațiilor dificile ori chiar este relaxat.

În contextul actual, păstrez investițiile așa cum sunt, dar urmăresc atent oportunitățile pe indici, stock market și EUR/USD. Am mutat bani din conturile bancare din România la brokeri pentru eventualitatea în care voi fi nevoit să plec din țară.

Brokerii cu conturi în UE și care nu lucrează cu bănci din România vor fi mai safe în caz de război în România decât băncile din România.

Deși în primele zile eram foarte curios cu privire la ce se întâmplă în Ucraina, am înțeles că media este interesată să mă țină la TV sau pe ziare online, motiv pentru care am renunțat să mai urmăresc evoluția conflictului. Prefer să mă concentrez pe ce am de făcut și pe oportunități. Ele există astăzi mai mult ca niciodată. Dacă lucrurile escaladează rapid, planul este făcut. 

Aproape 30.000 de români tranzacţionează activ la Bursa de la Bucureşti, adică circa 40% din totalul numărului de investitori. Spre comparaţie, în urmă cu doi ani numărul investitorilor activi era de 16.000.

– așa suna titlul unui articol publicat pe zf.ro în luna decembrie a anului trecut. 

Populația României în ultimii ani a ajuns la aproximativ 17 milioane de locuitori. Un calcul simplu ne va arăta că în jur de 0.5% din populația țării are un cont de investiții pe bursa locală. Inevitabil, mă întreb de ce? Și mai important, se pot schimba aceste cifre? De ce?

Simplu. Termeni stufoși, complicați, macroeconomie, tendințe, calcule matematice, indicatori, bărbați îmbracați la costum, țepe date în anii 90’.

Să privim cu atenție la parcursul nostru:

Școala, unde nu se pomenește nicio secundă termenul de „ban”, nu mai vorbim de “finanțe personale”, “buget de venituri și cheltuieli”, “fond de urgență”.

Apoi?

Apoi copilul devine adult. Adultul începe să aibă venituri. Veniturile încep să fie gestionate după cum a învățat în familie. Mai bine, mai rău, important este că în cel mai bun caz știm să economisim în așa fel încât să avem niște fonduri pentru zile negre, cel puțin asta ne spuneau bunicii și poate chiar părinții.

Și de ce mă feresc de cea mai simplă metodă prin care pot genera venituri?

Bursa e complicată. Ce e complicat și greu de înțeles normal că nu îți face poftă. Bursa e complicată pentru ca are termeni specifici ca: pip, minim, maxim, impuls, corecție, trend, suport, rezistență, lumânări japoneze, MACD, RSI, Moving Average, ATR, Open, High, Low, Close, FOMC, QE, inflație, recesiune tehnică, ETF, dividend, sesiuni, ex dividend, CPI, PPI, șomaj.

Într-adevăr, prin niciun manual nu găsești definiții, explicații. M-a pasionat mereu să găsesc soluții la probleme. Așa am înțeles că pentru a promova bursa, pentru a le face„poftă” românilor de bursă, trebuie să le-o explicit: în termeni simpli, într-un limbaj cunoscut, prin exemple practice, prin metafore întâlnite în viața de zi cu zi – să faci asocieri de termeni.

Iar când omul are o mică curiozitate, te trezești că începe să înțeleagă. Înțelegând, vrea mai mult. Fiind curios, descoperă că nu e nimic complicat. Nu e vreo operatie pe creier; este doar curiozitate și implicarea unei persoane suficient de creativă încât să îți explice termeni complicați în „povești” pentru copii.  Nu există altă cale către probleme complicate, decât educația. Dar nu acea educație în care predai informații și tocești – asta nu este educație.

Scopul educației este acela de a stârni curiozitatea și de a te ajuta să găsești singur calea către răspunsuri, pentru că ai la îndemână instrumentele. Viața de adult nu e ușoară, o simt pe pielea mea. Viața își spune cuvântul și te trezești cum trec zilele pe lângă tine, timp în care nu prea ai făcut mare lucru pentru tine și pentru viitorul tău.  Așa e. O simt și eu, dar la fel de bine, am multe momente în care conștientizez vârtejul în care mă aflu, pun frână și o iau din loc cu noi obiective. Nu pierd niciodată din vedere punctul final.

Astăzi, 25.05.2022, am cumpărat din nou acțiuni pe BVB, am reintrat în piață după ce am închis ordinele la finalul anului trecut. Tot procesul în sine nu a durat mai mult de 20 de minute, în condițiile în care am cumpărat primele companii din indicele BET, scoțând din vechiul portofoliu Teraplast și Translectrica, companii care raportează cifre proaste.

Partea interesantă este că mă țineam să fac lucrul acesta de câteva săptămâni, dar mereu, luat de vârtej, ajungeam seara acasă, moment în care piața era deja închisă. Am învățat că pentru a acționa trebuie să îmi creez contexte inevitabile. Mi-am stabilit o discuție telefonică cu unul dintre oamenii cu care mă consult pe bursa locală, am stat cu el în telefon câteva minute, timp în care am pus la cale portofoliul și în maximum 30 de minute, rezolvasem problema. Fără acest simplu apel telefonic, cu siguranță că nici acum nu aș fi făcut nimic în sensul asta întrucât în continuare “vârtejul” are tendința să te acapereze.

La fel am procedat și cu sportul.

Pentru că îmi este extrem de greu să merg la sală, mi-am amenajat acasă un spațiu, iar pentru a mă asigura că voi fi perseverent și ca nu mă voi opri din proces, am stabilit cu antrenorul meu personal ca de 3-4 ori pe săptămână să avem antrenamente. Avantajul este că și dacă nu am chef uneori, de rușine, și de dragul promisiunii făcute, negreșit, în ultimele 8 luni, fac 3-4 antrenamente pe săptămână. 

Ce te îndemn: fii curios!

Creează-ți contexte inevitabile! Acționează pentru obiectivele tale, pentru că oportunitățile sunt chiar lângă tine.