Author Archives: Alex.Admin

 „Nu pot să economisesc pentru că am venituri prea mici” – 3MPV 

În cei 10 de ani de când lucrez cu români, poate cel mai des întâlnită frază este că „nu pot economisi pentru că veniturile sunt prea mici”. 

Este o scuză reală sau doar o închipuire? Depinde. 

Venitul mediu în România, conform INS, la final de septembrie 2022 a fost de 4003 lei net. 

Înseamnă că avem persoane care câștigă sub acest venit net, dar avem și români care câștigă peste acest venit. 

Dacă aplicăm corect formulă 50/30/20 rezultă că un român ar trebui să cheltuiască lunar 2001 lei pe cheltuieli de întreținere (mâncare, casă, transport, utilități, școală),1200 lei pe dorințe, iar 800 lei să fie economisiți. 

Completarea bugetului de venituri și cheltuieli pe o perioada îndelungată de timp îți va oferi o imagine foarte clară a modului în care consumi ceea ce produci. 

Hai să luăm câteva situații. 

1. Consumi mai mult de 50% din venituri pe cheltuieli de întreținere. La mâncare nu prea poți renunța. Dacă ai rată lunară, nu prea putem negocia cu banca. Dacă locuiesc în chirie, am libertatea de a jongla cu zona în care locuiesc, cu dimensiunea locuinței. Dacă circul cu mașina, iar locul de muncă îmi permite utilizarea transportului în comun, pot reduce și de aici consumul. 

3. Consumi mai mult de 30% pe dorințe. Pe termen lung, îți dai seama că poate consumi prea mulți bani pe haine, pe țigări, pe mâncat în oraș. Este o altă zona din care poți ajusta cheltuielile. Dacă consum mai puțin de 30% pe dorințe atunci am două variante: fie îmi asigur o marjă mai mare de consum pentru întreținere fie economisesc mai mult. 

4. Nu reușesc să economisesc. Economisirea este primul pas către o viață mai bună. Trebuie să devină o prioritate. Scopul final al bugetului de venituri și cheltuieli ar trebui să fie realizarea unei imagini foarte clare asupra obiceiurilor de consum, ajustarea lor din mers pentru a avea un fond de urgență. Măcar atât, în primă fază. 

Necesită puțin timp. Necesită puțin efort. Necesită transformarea anumitor obiceiuri. 

Dacă, aplicând formula 50/30/20 corect nu reușesc să economisesc deloc și sunt la limită cu cheltuielile de întreținere, practic tot venitul meu se duce doar pe a supraviețui, fără să economisesc, fără să dau bani pe dorințe, nu am altă variantă decât să lucrez la creșterea veniturilor. 

Este responsabilitatea ta. 

Viitorul tău este grija ta. 

Pe curând!

Primul buget de venituri și cheltuieli – 3MPV

Persoanele aflate în haos financiar nu vor putea ieși din această situație decât după realizarea fondului de urgență. 

Managementul defectuos al banilor alimentează un cerc vicios. Primesc salariul. Plătesc chiria/rată pentru apartament. Plătesc alte credite de nevoi personale. Plătesc mâncare, transport, utilități. Plătesc vicii, dacă am. O iau de la capăt. Primesc salariul. Plătesc chiria/rată pentru apartament. Etc. 

Acest cerc vicios poate fi rupt. 

Cum? 

1. Creează un buget de venituri și cheltuieli. Este sfânt. Este cheia. 

Folosește Excelul. 

Înarmează-te cu răbdare. 

În momentul în care creezi primul buget de venituri și cheltuieli, împarte-l din start după regula 50/30/20. 

50% din venituri trebuie să se încadreze în cheltuielile operaționale sau cheltuieli pentru a putea trăi. 

30% din venituri trebuie să se ducă pe dorințe. 

20% din venituri trebuie economisite. 

Împarte bugetul pe aceste procente, încearcă să îl faci cu niște culori diferite pentru fiecare zonă.

2. Zi de zi, ia-ți din timpul tău și completează EXCELUL. Introdu în el fiecare plată pe care o faci. Încadrează plata pe categoria aferentă. 

Rată bancară – în rubrica de 50%. 

Restaurant – în rubrica de 30%.

Legume – în rubrica de 50%.

Cinematograf – în rubrica de 30%. 

3. La finalul primei luni facem o analiză. Mă încadrez în aceste procente? Reușesc să economisesc 20% din venituri? Consum mai mult de 30% din venituri pe dorințe? Stilul meu de viață îmi consumă mai mult de 50% din venituri pe cheltuieli de trai? 

La finalul primei luni vei observa primele “găuri negre” ale managementului veniturilor personale. 

Cu cât vei completa acest buget o perioadă mai îndelungată de timp, cu atât vei reuși să optimizezi mai bine consumul, managementul, economisirea. 

De ce îți recomand să folosești Excelul? 

Îți oferă contextul inevitabil de conștientizare și progres. 

Aplicațiile mobile existente au dezavantajul că fac toată muncă în locul tău. 

Excelul în schimb necesită timpul tău. Trebuie să deschizi laptopul, să deschizi Excelul, să îți iei extrasele de cont sau bonurile fiscale, să introduci fiecare sumă în rubrica corectă, iar apoi să analizezi progresul.

Pe curând!

IRCC, ROBOR, FED, inflație – 3MPV

Lecție de macroeconomie. 

Dobânzile cresc într-un ritm alert. Ratele la credite cresc într-un ritm alert. Veniturile nu cresc în același ritm. Simțim direct în buzunar inflației, creșterea ratelor, veniturile cu creșteri lente. 

La cum arată acum economia, prin creșterea dobânzilor la credite, scăderea cererii în imobiliare, scăderea consumului prin redirecționarea fondurilor, posibil să cunoaștem curând o recesiune. 

Cum am ajuns aici? 

Există 2 motoare pentru creștere economică. 

Consum. 

Investiții. 

Pentru a fi ușor de înțeles cum ajungem la creștere economică, recapitulăm anul 2008, criza economică. 

E clar că ajungem într-o criză prin scăderea drastică a consumului. 

Bun. 

Scade consumul. Dacă scade consumul, cum repornim motorul creșterii economice? 

Prin creditare. Cum facem creditele accesibile? 

Prin dobanzi mici. Practic, in acest punct, banca centrala intinde momeala. 

Cei care vor să cumpere, să o facă cu bani ieftini. Să scoată banii din bănci, iar prin credite cu dobânzi mici să îi introducă în economia reală. Electrocasnice, mașini, apartamente, telefoane, vacante. Whatever! Important să scoată bani din bănci și să îi folosească. 

Cu cât viteza de rotație a banilor în economie crește, cu atât vom avea creștere economică. 

Bineînțeles, odată pornit motorul consumului, e nevoie ca și statul să vină în ajutorul economiei prin investiții, facilitarea lor sau atragerea în economie a investitorilor străini. 

Pandemia a dat peste cap totul. 

Am fost în punctul în care a scăzut brusc consumul, banii nu au mai circulat, iar dobânzile erau chiar negative în unele state. Imediat după ridicarea restricțiilor, consumul a început să duduie. Toți am vrut să cheltuim bani. 

Creditele cu dobânzi mici, consum exagerat, colac peste pupăză, războiul din Ucraina a dat peste cap piața energiei, iar de aici știm cu toții povestea cu inflația peste 10%. 

Pentru a domolii creșterea prețurilor, pentru a aduce inflația cu picioarele pe pământ nu există altă metodă decât să descurajezi consumul.  

Prima frână de mână pe care o faci este să crești dobânzile. 

Dobânzile cresc, cresc ratele, se schimbă comportamentul de achiziție a populației, vor fi mai atenți la cât consumă, se vor gândi și la zile negre. 

Prin descurajarea cererii, oferta rămânând constantă, încep să scadă prețurile. Scăzând prețurile, unele afaceri care vor fi nevoite să vândă sub prețul de producție vor da faliment. 

Existând falimente, va crește somajul, vor scădea salariile (va urma perioada de putere a antreprenorilor, acum este perioada de putere a angajaților), va scădea consumul, criza. 

Cum ieșim din criză? 

Scăzând dobânzile, impresionand consumul…și ciclul se reia. 

Pe curând!

1400 euro, 2006, Haos Financiar.

Studiile arată că aproximativ 69% din populatia globului se află în haos financiar. 

Ce înseamnă asta? 

Aproximativ 69% dintre noi sunt incapabili să își managerieze corect veniturile. Nu înseamnă că sunt săraci. Înseamnă că veniturile pe care le au (salarii, pensii, dividende, drepturi de autor, etc.) se duc în toate părțile, mai puțin unde trebuie. 

Cum arată avatarul omului în haos financiar? 

• Are o singură sursă de venit, fie că vorbim despre salariu, fie că vorbim despre antreprenori, fie că vorbim despre pensionari. 
• NU are un buget personal de venituri și cheltuieli. 
• NU se educă informal, adică după finalizarea studiilor obligatorii sau superioare nu a mai citit sau participat la cursuri.
• Este nemulțumit de valoarea veniturilor avute. 
• Este nemulțumit de numărul zilelor de concediu luate într-un an.
• Este nemulțumit de cei care ne conduc 

Puțin mai contează de ce am ajuns în această situație. 

Important este ce este dispus să facă un om în această situație. Există un preț pentru asta. 

La vârsta de 14 ani am semnat primul contract de fotbalist profesionist. 50$ pe lună. Vorbim despre anul 2004. Nu îmi aduc aminte ce am făcut cu banii câștigați la momentul respectiv. Jucam la Industria Sarmei Campia Turzii, echipa decentă de liga a 2-a. 

La 15 ani am fost convocat la echipa națională de fotbal, iar timp de un an am locuit în București. Primeam în continuare salariul de la Câmpia Turzii. 

La 16 ani, odată cu intrarea României în UE, am fost printre primii jucători români transferați în Europa ca și jucător comunitar. Așa am ajuns în Cadiz. 

Primul salariu: 1400 euro. Aveam 16 ani, anul 2006, 1400 euro. 

Timp de un an de zile am câștigat 16800 euro. Ce am făcut cu banii? De toate, dar nu m-am ales cu nimic. 

Aveam cele mai noi modele de ghete, haine, dar nimic constructiv. Aveam impresia ca sa va fi mereu. 

După un an de zile clubul a decis să renunțe la mine. M-am întors la Câmpia Turzii. 50$. 

Cum ieși din haos financiar? 

Preia controlul banilor. 

Cu siguranță știi când urmează să îi primești. 

Economiseste în fiecare lună minim 20% din venituri. 

Formează-ti un fond de urgență. Cât mai mare. Du-l până unde te simți confortabil. 

AI nevoie de ajutor? 

Foloseste EXCEL. Vrei Ceva mai modern? 

CashControl, Money Manager, Money Tracker. 

Trebuie să recunosc că pentru mine a funcționat cel mai bine Excelul. Old school. A fost singura metodă prin care am simțit că sunt implicat în proces, că sunt atent la ce se întâmplă, că îmi învăț lecțiile.

Pe curând!

Context, Inputs, Proces, Outputs. Tradus? 

Într-o țară în care antreprenorii se plâng că găsesc din ce în ce mai greu oameni competenți în departamente cheie, iar tinerii de astăzi sunt produsul sistemului educațional oferit de stat, premiza de la care plecăm este aceea că educația oferită de stat este lentă și neadaptată timpurilor noastre. 

Mă pasionează educația și progresul adus de educație. 

Am studiat îndeaproape sistemul educational finlandez, unul dintre cele mai performante sisteme și am tras câteva concluzii. 

Ce înseamnă educația de fapt? 

Conform DEX “EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis.”

Traducem. 

Educația are un scop, scopul de a transmite experiențe cu scopul de a integra tânărul, viitorul adult în societate. 

Actul educațional înseamnă să transmiți, dar mai important să urmărești ca ceea ce transmiți să găsească relevantă în societate. 

Dacă societatea s-a schimbat, iar tu transmiți ceea ce transmiteai și acum 30 de ani, înseamnă că educi? 

Dacă astăzi România arată diferit față de acum 30 de ani, dacă în societate se cer anumite abilități, iar în școală nimeni nu îmi transmite aceste experiențe, înseamnă că școala mă educă? 

Educația trebuie să fie adaptată elevului. CONTEXT. 

Fiecare elev este unic, provine din medii diferite, cu sau fără acces la internet, cu sau fără părinți, cu sau fără mofturi, cu sau fără, cu sau fără cărți citite, cu sau fără cadouri de la Moș Crăciun, cu sau fără masă caldă la prânz. 

Educația înseamnă să înțelegi subiectul. Dacă vrei să educi cu adevărat, înțelege subiectul. Înțelege din ce experiențe este format elevul din fața ta. Înțelege cât de repede poate învăța. Înțelege cât de ușor poate pune în practică. 

Educația trebuie să transmită informații relevante. INPUTS.

Dacă educația are ca scop să formeze tinerii pentru adaptarea lor în societatea de mâine înseamnă că într-o societate dinamică și educația trebuie să fie la fel. Acum 30 de ani nu aveam Facebook, Instagram, Youtube, AI (inteligență artificială), telefoane cu touchscreen, internet, laptopuri, vacanțe cu avionul, salarii medii de 4000 lei net, ADS, etc. 

Dacă astăzi le avem, trebuie ca și educația să se adapteze. Altfel, experiențele predate în școli nu vor fi relevante în societatea de astăzi. 

Educația trebuie să aibă un mod de transmitere a experiențelor. PROCES. 

La vremuri noi, metode noi. 

Vrei să atragi atenția tinerilor, folosește-te de metode noi, adaptate vremurilor noastre. Metoda de învățare prin dictare, scriere, memorare e clar invechita. La un click distanță ai acces la orice informație pe internet. Trebuie doar să știi să faci diferența dintre informație de calitate și informație proastă, iar mai apoi să o aplici. 

În proces, metoda de predare trebuie adaptată vremurilor. Trebuie ca subiectul să fie implicat în actul educațional și nu plictisit. 

Educația trebuie să aibă o verificare a abilităților dezvoltate. OUTPUTS. 

Educația nu trebuie să verifice abilitatea de a memora. E învechită. Educația trebuie să îmi dea acele skilluri pe care le voi folosi în viața de zi cu zi. Educația trebuie să mă pregătească pentru viață. Dacă în urma educației nu am dezvoltat abilitatea de a mânca ce trebuie, când trebuie, de a manageria timpul pe care îl am dispoziție corect, de a înțelege măcar ce mă pasionează în viața asta, atunci educația nu își atinge scopul.

Pe curând!