Aproape 30.000 de români tranzacţionează activ la Bursa de la Bucureşti, adică circa 40% din totalul numărului de investitori. Spre comparaţie, în urmă cu doi ani numărul investitorilor activi era de 16.000.
– așa suna titlul unui articol publicat pe zf.ro în luna decembrie a anului trecut.
Populația României în ultimii ani a ajuns la aproximativ 17 milioane de locuitori. Un calcul simplu ne va arăta că în jur de 0.5% din populația țării are un cont de investiții pe bursa locală. Inevitabil, mă întreb de ce? Și mai important, se pot schimba aceste cifre? De ce?
Simplu. Termeni stufoși, complicați, macroeconomie, tendințe, calcule matematice, indicatori, bărbați îmbracați la costum, țepe date în anii 90’.
Să privim cu atenție la parcursul nostru:
Școala, unde nu se pomenește nicio secundă termenul de „ban”, nu mai vorbim de “finanțe personale”, “buget de venituri și cheltuieli”, “fond de urgență”.
Apoi?
Apoi copilul devine adult. Adultul începe să aibă venituri. Veniturile încep să fie gestionate după cum a învățat în familie. Mai bine, mai rău, important este că în cel mai bun caz știm să economisim în așa fel încât să avem niște fonduri pentru zile negre, cel puțin asta ne spuneau bunicii și poate chiar părinții.
Și de ce mă feresc de cea mai simplă metodă prin care pot genera venituri?
Bursa e complicată. Ce e complicat și greu de înțeles normal că nu îți face poftă. Bursa e complicată pentru ca are termeni specifici ca: pip, minim, maxim, impuls, corecție, trend, suport, rezistență, lumânări japoneze, MACD, RSI, Moving Average, ATR, Open, High, Low, Close, FOMC, QE, inflație, recesiune tehnică, ETF, dividend, sesiuni, ex dividend, CPI, PPI, șomaj.
Într-adevăr, prin niciun manual nu găsești definiții, explicații. M-a pasionat mereu să găsesc soluții la probleme. Așa am înțeles că pentru a promova bursa, pentru a le face„poftă” românilor de bursă, trebuie să le-o explicit: în termeni simpli, într-un limbaj cunoscut, prin exemple practice, prin metafore întâlnite în viața de zi cu zi – să faci asocieri de termeni.
Iar când omul are o mică curiozitate, te trezești că începe să înțeleagă. Înțelegând, vrea mai mult. Fiind curios, descoperă că nu e nimic complicat. Nu e vreo operatie pe creier; este doar curiozitate și implicarea unei persoane suficient de creativă încât să îți explice termeni complicați în „povești” pentru copii. Nu există altă cale către probleme complicate, decât educația. Dar nu acea educație în care predai informații și tocești – asta nu este educație.
Scopul educației este acela de a stârni curiozitatea și de a te ajuta să găsești singur calea către răspunsuri, pentru că ai la îndemână instrumentele. Viața de adult nu e ușoară, o simt pe pielea mea. Viața își spune cuvântul și te trezești cum trec zilele pe lângă tine, timp în care nu prea ai făcut mare lucru pentru tine și pentru viitorul tău. Așa e. O simt și eu, dar la fel de bine, am multe momente în care conștientizez vârtejul în care mă aflu, pun frână și o iau din loc cu noi obiective. Nu pierd niciodată din vedere punctul final.
Astăzi, 25.05.2022, am cumpărat din nou acțiuni pe BVB, am reintrat în piață după ce am închis ordinele la finalul anului trecut. Tot procesul în sine nu a durat mai mult de 20 de minute, în condițiile în care am cumpărat primele companii din indicele BET, scoțând din vechiul portofoliu Teraplast și Translectrica, companii care raportează cifre proaste.
Partea interesantă este că mă țineam să fac lucrul acesta de câteva săptămâni, dar mereu, luat de vârtej, ajungeam seara acasă, moment în care piața era deja închisă. Am învățat că pentru a acționa trebuie să îmi creez contexte inevitabile. Mi-am stabilit o discuție telefonică cu unul dintre oamenii cu care mă consult pe bursa locală, am stat cu el în telefon câteva minute, timp în care am pus la cale portofoliul și în maximum 30 de minute, rezolvasem problema. Fără acest simplu apel telefonic, cu siguranță că nici acum nu aș fi făcut nimic în sensul asta întrucât în continuare “vârtejul” are tendința să te acapereze.
La fel am procedat și cu sportul.
Pentru că îmi este extrem de greu să merg la sală, mi-am amenajat acasă un spațiu, iar pentru a mă asigura că voi fi perseverent și ca nu mă voi opri din proces, am stabilit cu antrenorul meu personal ca de 3-4 ori pe săptămână să avem antrenamente. Avantajul este că și dacă nu am chef uneori, de rușine, și de dragul promisiunii făcute, negreșit, în ultimele 8 luni, fac 3-4 antrenamente pe săptămână.
Ce te îndemn: fii curios!
Creează-ți contexte inevitabile! Acționează pentru obiectivele tale, pentru că oportunitățile sunt chiar lângă tine.
